Noutăţi din cretacicul superior

Duminică, 22 iunie 2003

M-am întîlnit ieri cu prietenul Serj, care mi-a reproşat că această pagină de jurnal nu mai este actualizată din Cretacic. Dragă Serj, dacă mi-aş fi scris jurnalul intim în Cretacic, ar fi sunat cam aşa:

Cretacic superior, Maastrichtian (78,3 - 65 M.a.)
Cum mai trece viaţa în Mezozoicul ăsta!

Mai ieri, în Jurasic, supercontinentul Pangaea a început să se fragmenteze, conducînd la creşterea diferenţelor florale şi faunale dintre continentele nordice şi sudice.

Zilele astea, au prins să apară primele ceratopside şi pachycephalosauride. De asemenea, dau semne de viaţă primele grupe de insecte, mamiferele moderne şi anumite grupe de păsări, ca să nu mai spun de primele plante cu flori. Umblă vorba că aceste plante cu flori (numite, după mine, cam ciudat: Angiosperme sau Anthophyta) ar fi cel mai important eveniment al generaţiei mele.

Cînd m-apucă dorul să mă plimb prin pădurile de ferigi, cicadale şi conifere, mai întîlnesc din loc în loc dinosauri în transhumanţă - unii pasc liniştiţi ca boii, alţii îmi dau fiori pe şira spinării ca tîmpiţii.

Un lucru revoltător e că aminiţii, belemniţii şi alte moluşte continuă să constituie hrana marilor reptile marine. Oricum, sincer vorbind, mi se pare că ichthyosaurii, plesiosaurii şi mosasaurii au puţine şanse de supravieţuire, iar domeniul aerian e dominat fără drept de apel de către pterosauri.

Mă rog, fiecare cu aia mă-sii.

Eu nu-ş ce am, dar toată afacerea îmi dă o senzaţie de angoasă (die angst). Să fie criza bărbatului care trece în Paleocen?


Vineri, 27 iunie 2003

Vreo două zile din săptămîna asta am avut gîtul strîmb. Explicaţia cea mai simplă ar fi că m-a tras curentul. Aşa ar gîndi un om obişnuit. Nu şi eu care mai am ceva cunoştinţe de Feng Shui. O zi întreagă - cît am stat imobilizat în pat, cu ochii în tavan - am încercat să-mi dau seama cu ce obiect adus în cameră am produs o asemenea dezarmonie încît să rămîn cu gîtul strîmb. O fi noul cauciuc de la bicicletă? E drept că nu am bicicleta în cameră, dar e legată sub fereastră. Iar fereastra e mereu deschisă - prilej ca forţa Feng Shui fie să se împrăştie, fie să cadă sub influenţa nefastă a bicicletei.

Sau o fi totul de la pernă.