ASTĂZI, MARELE SCRIITOR ACORDĂ AUTOGRAFE LA STAND!!!!

Joi, 19 iunie 2003

Nu ştiu ce am, de vreo cîteva zile mă simt ca dracu' (chiar, de un vorba asta? Cînd spui "mă simt ca dracu'" ar fi de presupus că nu te simţi prea bine. Dar de ce s-ar simţi dracu' prost? Doar dacă nu-i merge vreo drăcovenie. Îmi şi închipui un drac nefericit, cu capul plecat, ros de griji pentru că lumea e din ce în ce mai bună. Şi-atunci înseamnă că, de fapt, cînd îi merge dracului nasol, totul e ok. Prin urmare, dacă mă simt ca dracu' însemnă că lucrurile merg bine. Numai cu drăcoveniile stau prost).

În primul rînd, mi-e somn mereu. Am ajuns să mă culc la 12 noaptea. De obicei, nu adorm înainte de 2. Dimineaţa aplic o veche tehnică de înveselire din copilărie: îmi fixez ceasul să sune pe la 6. Mă trezesc şi opresc soneria, iar pentru cîteva clipe mă invadează fericirea că mai am de dormit o oră. Din nefericire, soneria dă trezirea şi cocoşului din poiata de sub fereastra mea. El - cel puţin aşa se zice - ar trebui să cînte încă de pe la 4. Probabil ăsta e şi motivul pentru care, din momentul în care aude ceasul meu, tresare înspăimîntat şi se apucă zelos să cînte o oră întreagă, neîntrerupt. Eu îl acompaniez, în gînd, cu înjurături. L-aş omorî cu mîna mea, dar mi-e să nu mă dea gazda afară din casă. Mizez pe nervii mai slabi ai vecinilor. Cînd plec eu la serviciu, cocoşul tace mîlc. Probabil e leşinat în poiată. Asta e. O slujbă stresantă poate chiar şi să te ucidă.

Vineri, 20 iunie 2003

Cîteva lucruri pe care am uitat să le spun (şi n-aş fi vrut):
1. Pe o căldură de peste 35 de grade, am văzut un aurolac îmbrăcat cu o haină ca de eschimos. Avea şi o glugă îmblănită, trasă peste cap. Îşi încărca bateriile pentru iarna viitoare sau se refăcea după frigul de iarna trecută.
2. La tîrgul Bookarest din 2002, într-un stand de cîţiva metri pătraţi, stătea un bătrîn scriitor. Pe masă erau stivuite vreo trei grămezi cu cărţile sale. În spate, un afiş pe care scria: ASTĂZI, MARELE SCRIITOR X (nu-i reţin numele şi, oricum, nu i l-aş fi dat) ACORDĂ AUTOGRAFE LA STAND!. Privea pierdut, cu capul în palmă, la mulţimea care i se perinda prin faţă, fără să-i acorde nici o atenţie.
3. La tîrgul Bookarest 2003, unul dintre colegii mei de la standul Polirom m-a rugat să-i răspund unui domn care cerea lămuriri. M-am apropiat şi am prins din zbor că domnul spusese ceva în engleză. Am început să-i explic, în engleză, ce-i cu cartea pe care o avea în mînă. Omul şi-a cerut scuze, în franceză, şi mi-a spus că nu poate vorbi prea bine engleza, dar că o înţelege. Exact situaţia mea cu limba franceză. Am discutat vreo 10 minute, el în franceză, eu în engleză, pînă cînd s-a întors către soţia lui: "N-ai să-mi dai şi mie două sute de mii?". "Păi, de ce n-aţi vorbit în română şi cu mine?", îl întreb eu uimit. "Am crezut că sînteţi englez", îmi răspunde el, la fel de uimit. Am izbucnit amîndoi în rîs. Cînd mă apropiasem eu, el tocmai îi citea nevestei titlul unei cărţi englezeşti, în original. Şi de-aici, toată confuzia...
... şi multe altele.