22.08.2007
Luke Rhinehart
Întoarcerea Omului-Zar
Editura Trei, 2007


traducere de Ioana Costache
prefaţă de Andreea Răsuceanu


Citiţi un fragment din această carte.

*****

În căutarea Omului Zar sau jocul de-a destinul

Moto:
Cheamă norocul, dar dă şi din mâini (Plutarh)
Tot nu pot crede că Dumnezeu joacă zaruri. Dar poate că mi-am câştigat dreptul să fac şi eu greşelile mele (Einstein)
Recomandare: înainte de a citi această prefaţă, daţi cu zarul! Par înseamnă că aveţi nevoie să o citiţi, impar că nu e nevoie de nici o iniţiere prealabilă.

Când un reputat psihiatru se hotărăşte să-şi schimbe destinul anost, lăsând... zarurile să-i hotărască viitorul, bunul simţ dictează (prezumtivilor săi pacienţi): curată nebunie. Sau (bunului creştin, pater familiae, birocrat cu burtă şi ochelari): inconştienţă. Sau (unui personaj din Trainspotting): cool! Într-un fel sau altul, acelaşi lucru îl facem cu toţii: ne jucăm cu identitatea proprie, ne reinventăm, jonglăm cu "brandul" propriu, în funcţie de inteligenţa, predispoziţia şi interesul fiecăruia. Dar iată un mod absolut inedit de-a o face, recomandat de... doctor.

Al doilea roman al lui Luke Rhinehart (urmare a îndelung aclamatului Om-Zar), la rândul său un bestseller, vizează căutarea năstruşnicului psihiatru, iniţiator al jocului de-a destinul, un fel de joc cu mărgelele de sticlă... pe dos. Fiul acestuia, prototipul traderului realizat, pe cale de a se alătura matrimonial fiicei propriului şef (pe nume... Honoria), porneşte într-o căutare care treptat se va converti într-un parcurs iniţiatic, menit să-l elibereze de potenţiala existenţă... onorabilă şi ternă. Parsifal persiflat, juniorul ajunge treptat să-şi "dezbrace" identitatea hărtănită de o existenţă searbădă şi să renască din propria-i cenuşă, pe traseul încărcat de probe la care îl supune autoritatea paternă de factură deloc learian-resemnată. Umorul, vivacitatea, răsturnările spectaculoase de situaţie şi, nu în ultimul rând, erotismul constituie atuurile romanului.

Mai întâi, personajele (în căutarea juniorului i se alătură nonconformista Kim, profesoară de body-building, posesoarea unui bust exemplar şi-a unei existenţe eliberate de orice convenţie) ajung pe tărâmul Lukedom, unde Regele Pescar nu numai că este învăluit de mister, dar lipseşte cu desăvârşire. Amatorilor de atmosferă hippie, combinată cu ceva spiritualitate de tip ashram şi cu elemente de feng-shui, regatul li se va părea cu adevărat un paradis. Aici poţi fi cine vrei, în fiecare săptămână, poţi să plăteşti o sută de dolari pentru o felie de pâine sau cinci cenţi pentru o masă completă, e liber la sex, orice ai înţelege prin această manifestare a libertăţii, reguli sunt, dar arbitrare (!) şi deloc inteligibile profanului care soseşte din lumea reală. Un fel de Second Reality. Doar că, treptat, parcă "realitatea" asta nouă, a Lukedomului, pare mult mai credibilă şi cu siguranţă mult mai simpatică decât lumea brokerilor cu ştaif, a businessmenilor dopaţi cu antidepresive, a femeilor cu ţinute de tip "office" şi a secretarelor Barbie.

Până la urmă, opţiunea pare destul de simplu de făcut: viaţa sigură, ordonată şi întrucâtva antrenantă contra haosului, a existenţei în virtutea întâmplării şi a lipsei de direcţie. Într-un secol mai preocupat ca oricând de perfectibilitate (vezi literatura de tip know-how, cărţile de self-help, etc.etc.) şi echilibru (vezi convertirea lui Tom Cruise la scientologie), de crearea armoniei în cămin (feng-shui) sau în propriul sine (yoga), Luke Rhinehart spune: păi da' toate astea se obţin mult mai uşor lăsând pur şi simplu soarta să hotărască! Destinul, karma, hazardul, întâmplarea. Sau Dumnezeu. De gustibus. Aşa că, pentru amatorii de utopii cu happy-end, nici că s-ar putea găsi o carte mai potrivită.

Mai trebuie spus că autorul a declanşat cu Omul-Zar o veritabilă revoluţie, cartea fiind ecranizată într-un serial TV şi fiind considerată o carte-cult pentru sfârşitul de secol 20.

Dacă nu credeţi, încercaţi acasă: când nu ştiţi ce carte să citiţi, ce mâncare să faceţi, ce job să alegeţi, cu ce femeie (bărbat) să vă căsătoriţi, daţi cu... zarul! Sau cu mai românescul ban, rezultatul ar trebui să fie acelaşi! Dar numai după ce citiţi cartea.

0 comentarii

Publicitate

Sus