Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți un text pe baza acestei capturi de ecran din Facebook messenger."
Mâță
Eliana Castor
E a doua oară când o ia de la capăt. De data asta, vocea femeii are un ton ascuțit și vorbele curg în revărsări. Bărbatul cu bluză albastră o ascultă încruntat, dă din cap, dar nu pare deloc convins.
- Doamna Miroiu, intrați în prea multe amănunte neconcludente, chestii de astea de familie... care nu sunt relevante, cred că e mai bine să lăsați o depoziție.
Când se scoală de la birou, împinge scaunul care scoate un țipăt ascuțit, ca de cretă pe tablă, și agentul nu-și poate stăpâni o înjurătură. Îi întinde o coală de hârtie și un pix.
- Nu vă întindeți mai mult de jumătate de pagină.
Se așază la loc și așteaptă, studiind-o pe individa din fața lui, cum umple spațiul alb. Are o față osoasă, bărbia în unghi ascuțit și părul drept, tăiat scurt cu breton. Se vede c-a fost vopsit de curând, după faptul că nu se observă nicio porțiune de păr alb, deși e trecută de ceva vreme de vârsta tinereții.
Plictisit, se ridică, măsoară cu pas egal încăperea dintr-o parte în alta, face "hâm, hâm" de câteva ori, dregându-și glasul și, în cele din urmă, se înțepenește la un pas în spatele femeii. Când și când, gâtul îi iese din gulerul cămășii violaceu și inelat și se lungește în încercarea de a-și arunca privirea pe ce scrie femeia. După ce citește câteva rânduri, ochii i se fac cât capacele de canal. Perplexitatea îi zugrăvește pe față culori în degrade de la vișină putredă la alb roziu de bebeluș. Cască de mai multe ori gura să spună ceva și se oprește.
În cele din urmă, scuturat de frigurile nerăbdării, zice:
- Destul! Ați umplut două pagini, doamnă! Nu sunteți la teză la română, aicea!
- Poftim? întreabă femeia, întreruptă brutal.
- Spuneam că sunteți la poliție, nu scrieți romane... dați-mi, vă rog, declarația!
Se uită pe foaie, pe măsură ce citește o apropie tot mai mult de ochi, dând impresia că își pierde brusc acuitatea vizuală.
- Nu se poate!
Se duce în grabă spre birou, răsfoiește teancul de dosare, apoi apasă butonul interfonului.
- Niculescule, tăticule, bagă-mi o vizionare la 231. Acum, dacă poți! Așa, așa, mersi!
Cum stă în fața laptopului, pupilele i se strâng în două burți de gângănii. Când burțile s-au expandat, i se adresează bătrânei.
- Doamna Miroiu, urmăriți-mă și spuneți-mi dacă am înțeles bine.
- Da.
- Tot ce ați relatat s-a întâmplat azi noapte, după ora 10.
- Da, aseară prăjeam cartofi într-o tigaie și șnițel de porc în cealaltă și am făcut fum. Ceva mai mult fum. Știți, tigăile mele s-au cam tocit, nu mai...
- Da, da, o întrerupe polițistul, și ați deschis geamul de la bucătărie și ușa de la intrare, ca să aerisiți. Apoi, v-ați dus în sufragerie.
- Așa, ca să nu mă tragă curentul, dar n-am stat decât câteva minute, că mi-am dat seama că Mohaira nu mai e, adică a dispărut, am crezut că a ieșit pe ușă.
- Mohaira fiind pisica dumneavoastră, ca să consemnez corect în procesul verbal. Pisica care a fost gestantă și de la care aveți pui.
- Da, mânca-i-ar mama! Îți dau și matale un pisoi, dacă vrei. Mai am doi. Dacă ia unul Bianca lui.
- Ștefănescu Bianca? întreabă agentul, ușor contrariat.
- O cunoașteți? Știam eu că vagaboanta are fișă la poliție, că de aia nu se mărită.
- Deci, așa cum ați declarat, ați căutat pisica pe casa scării, atât la etajele inferioare, cât și la cele de deasupra. La etajul 5 era o ușă crăpețită.
- Exact, stă acolo Tamara, nevasta lui Pop care e șofer pe tir. Săraca, până coboară un etaj, mănânci o pâine. Vai de capul ei! Decât să ajung așa, mai bine...
- Și, după cum mărturisiți, ați intrat prin efracție în apartament.
- Nu, domnule, așa cum v-am scris...
- Nu mi-ați scris mie, ci în declarație.
- Dar am intrat pe ușă, nu prin efracție.
- În sfârșit, când s-a întors, vecina dumneavoastră, Tamara Pop, care coborâse la căsuța poștală, v-a surprins în dormitor. Umblați pe sub pat.
- M-a găsit căutând pe sub pat.
- Ați răscolit și dulapul... așa ați scris.
- Mohaira mea adoră cearșafurile spălate cu Ariel, putea să se fi culcușit acolo.
- Mai spuneți aici, în autodenunț, că doamna Pop a crezut că sunteți o hoață, i-ați umblat în frigider și v-ați însușit o bucată de Parizer.
- Era o felie, una singură, am zis că e o rămășiță, știți ce tare miroase, ar fi scos-o pe Mohaira și din gaură de șoarece. Și aș fi pus-o la loc, dacă nu sărea nebuna la mine, urlând că vreau s-o prad.
- Tot în depoziție recunoașteți că intervenția vecinilor v-a despărțit înainte ca să vă smulgeți părul. Și că i-ați cauzat un cucui doamnei Pop când ați împins-o în calorifer.
- Păi, cum eram eu jumătate băgată în dulap, m-a lovit cu mătura, strigând că sunt o hoață ordinară. Doar i-am luat mătura ca să nu mai dea în mine.
- Aha, deci vă scrieți citeț numele și semnați. Totuși, că m-ați făcut curios, ați găsit pisica?
- O, da, biata de ea, nu ieșise din casă, era în dormitor, pe lenjerie. Așa cum v-am spus, îi plac rufele spălate cu Ariel.
- Doamnă Miroiu, ce legătură aveți cu Ștefănescu Bianca?
- Ce legătură să am cu otreapa aia?
Ofițerul se încruntă.
- Așa, cum reiese din plângerea pe care a făcut-o, înregistrată cu numărul de ordine 725 din 26 octombrie 2024, sunteți acuzată de insultă, invadare a spațiului personal, prejudiciu la demnitatea, onoarea și viața particulară a dânsei.
- Eu? Cum să fac toate astea, domnule?
- Ați distribuit pe rețelele de socializare o fotografie defăimătoare, cu un comentariu jignitor.
- Hai, domnule, fii om serios! Era o poză din toamna trecută, de la nunta Ioanei.
- Cine e Ioana?
- Ioana, fii-mea aia mare. Când a aruncat buchetul, scârba aia de Bianca a sărit de doi metri și s-a înșurubat în cur, pe trotuar. Normal că băieții au filmat-o și au pus-o pe Youtube. Dar asta a fost cu ceva vreme în urmă.
- Însă, acum o săptămână, dv. ați distribuit clipul pe Facebook și i-ați atașat un comentariu.
- I-am scris ca s-o consolez, că iaca, are 40 și dacă tot nu reușește să prindă buchetele mireselor pe la nunți, să-și ia un pui de mâță. Doar v-am spus că a fătat Mohaira. Da, oare v-am întrebat dacă nu vreți un pisoi?
- M-ați întrebat, dar asta nu vă scutește de amendă. V-am iertat de tulburarea liniștii publice, tentativă de furt și lovire cauzatoare de echimoze. Pentru că v-ați autodenunțat. Ca la popă, ați spus tot! Doamna Ștefănescu v-a reclamat doar pentru Facebook. Dați 50 de lei amendă. Și-mi dați și un pui de la Mohaira, pentru nepoțica mea.