I
Anul ăsta am zece ani. În 2014 moare tata și eu încep o nouă viață. Bineînțeles, nu pricep asta decât acum - istoria, fie ea și personală, nu se scrie la cald. Dar, privind înapoi de la finalul lui 2024, o spun absolut sigur, viața mea poate fi împărțită cu precizie în două ere inegale, înainte și după tata, deși corect ar fi, mai degrabă, înainte și după moartea lui. De zece ani e mai prezent în viața mea decât a fost vreodată în timpul vieții sale. Nu pentru că ar fi fost un tată distant - eram chiar cei mai buni prieteni - ci pentru că (cred, nu știu) odată cu dispariția cuiva drag începi să petreci timp cu acea persoană în întregul său. Te însoțește la cumpărături tatăl tău împreună cu care descopereai Europa în hipermarketul Metro, alergi cu tatăl tău tânăr ce se pregătește de admiterea la liceul militar, mergi la film cu tatăl tău pe moarte, conduci dimineața către mare cu tatăl tău care trece peste podul de la Cernavodă deodată cu tine, c-o Dacia 1300 albastră în care tot tu, copil de zece ani, dormi pe bancheta din spate.
II
Anul ăsta am optsprezece ani. În 2006 mă înscriu la liceu la Cluj, la 120 de kilometri de Sângeorz-Băi și de părinți. Nu știu nici măcar să pornesc singur aragazul, dar mi se spune că școala de-aici e mai bună. Clujul devine acasă, știau ai mei ce știau. Casa lor se transformă într-o reședință de vacanță cu doi administratori care înaintează în vârstă și probleme crezând că musafirul ocazional nu observă. Cine spunea că orașele-stațiune nu mai au turiști? Sunt tot mai mulți, dar au luat forma fiilor risipitori.
III
Anul ăsta am treizeci și trei de ani, dar recunosc că acum câteva zile, fiind întrebat în timpul unui control medical ce vârstă am, m-am fâstâcit și a trebuit să calculez în minte. Am împlinit anii ăștia în anul în care am aflat că voi fi tată, și, dacă totul merge bine, copilul meu va putea spune, cândva, "Când m-am născut eu, tata avea 33 de ani!". Așa că am încredere că anul și anii ăștia vor fi de neuitat.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)