Mă încurc în cuvinte și în propoziții gândindu-mă la acest an tumultuos care a trecut, dar care în același timp a venit cu multe, chiar foarte multe evenimente neașteptate. Mă gândesc că cel mai bine aș rezuma toate aceste zile printr-o reamintire a celor mai importante, să le zic highlights. Dar pe de altă parte, cum am gândit și titlul, aș vrea să amintesc lecțiile acestui an. Pentru ca, din păcate, au fost multe și de cele mai multe ori au durut.
Cred că este foarte important faptul că nu m-am lăsat de ceea ce îmi place, la scris sau la privit teatru / film. Încă merg constant, încă mă fascinează și mă bucură fiecare reprezentație / proiecție, cât de bună sau nebună ar fi. Pentru că de cele mai multe ori mă reîntorc la safe zone-ul pe care l-am tot amintit în 2023 grație Festivalului de la Piatra, care a avut acest subiect ca temă principală. Nu m-am oprit nici din a-mi da cu părerea despre ce văd, poate puțin mai rar, din cauza timpului insuficient, dar fără niciun gând de retragere. Pentru că au existat acele persoane importante care pe lângă faptul că m-au încurajat să o fac, mi-au demonstrat că fiecare greșeală poate fi corectată pentru a rezulta un text mai bun.
În acest an care mi s-a părut foarte lung am participat la două festivaluri din oraș, Filmul de Piatra și Festivalul de teatru, un miracol pentru oraș. La amândouă din perspectivă de voluntar, dar de asemenea ca spectator. Din primul amintesc cu bucurie momentele când i-am cunoscut pe Ada Milea și Bobo Burlăcianu, când i-am văzut pe Andrieș & co, dar și filmele foarte bune - printre care Horia, un film românesc foarte amuzant care din păcate nu și-a făcut apariția în niciun cinema pietrean. Au fost 4 zile încărcate din 366.
La Festivalul de teatru, un miracol cum am mai spus, nu a contat că s-a desfășurat la jumătatea lunii noiembrie. Au fost aduse trupe excelente și spectacole bune care au umplut Sala Mare a Teatrului Tineretului în fiecare seară. Nu am mers chiar la tot, tot din cauza timpului, încă am reușit să văd niște spectacole excelente: Afrim-ul La câțiva oameni distanță de tine, Regina nopții de Leta Popescu, unde mi-am adus aminte de o persoană dragă și de spectacolul Vrabia din precedentul festival, One Man aproape Show-ul lui Bartoș, unde fațada TV-ului a dispărut și am reușit să îl vedem pe adevăratul Pavel, omul, Artă, cu Vlad Zamfirescu, Gigi Ifrim și Șerban Pavlu, Jungla Adei Milea de la Sibiu, Căsătoria de la Comedie, Neliniște al Odeonului. Spectacole bune, foarte bune toate, într-o selecție excelentă și de care era nevoie pentru acest oraș. Iar sala a fost plină zile la rând. 16 zile din 366.
Bucuria cea mai mare a unui spectator este să-i simtă pe actori. Și eu i-am simțit la maxim, pe parcursul acestui an. Au rămas amintiri în poze cu Ada Milea, Pavel Bartoș, Ifrim, Zamfirescu, Pavlu.
De asemenea, m-a bucurat enorm întâlnirea de la liceu cu Erwin Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat din Constanța, membru fondator Teenact, unde eu activez. Bucuria cea mai mare a unui tip care scrie despre aceste spectacole este aceea de a putea fi premiat, și îmi aduc aminte de Premiul I la concursul celor de la UBB, obținut cu textul despre spectacolul Seaside Stories, publicat aici, pe LiterNet. Cine știe, poate la anu'... :) Iar una dintre cele mai mari bucurii neașteptate a fost vederea spectacolului La câțiva oameni distanță de tine, un Afrim foarte bun, dureros, care a rămas ca o cicatrice în mintea mea. Din care a rezultat poate unul dintre cele mai bune texte ale mele din 2024, în viziunea mea, publicat tot aici, pe LiterNet.
Am reușit în acest an să realizez alături de echipă foarte faină de tineri și profesioniști un film, Tataia, despre viața lui Calistrat Hogaș, pentru aniversarea a 155 de ani de atestare documentare a Colegiului Național "Petru Rareș". Pe durata unei luni am râs, am plâns, am mers mult, am organizat cadre și costume, toate astea pentru un rezultat excelent. Toate acestea datorită unor profesioniști ai filmului: Adrian Ciupercă, Iulian Chiuariu, Octav Constantin, dar și doamnei prof. Dorina-Luminița Drexler. Îi mulțumesc lui Andrei Merchea Zapotoțki, actorul Teatrului Tineretului, ca ne-a sprijinit, a jucat, a regizat, dar ne-a și înțeles. Îi mulțumesc ca om, dar și ca prieten. Am învățat multe de la el, dar am descoperit și cum să mă dezgheț în fața acestei lumi uneori crude. Toate, în tente comice și adolescentine. O lună din 12.
Las răutățile pentru final. A fost greu, extrem de greu, obositor și de cele mai multe ori m-a terminat. Totul. Epuizare este puțin spun, clacare e puțin spun. Pentru că uneori îți vine să o iei pe câmpii neștiind care îți este scopul și de ce faci de fapt ceea ce faci. Te pierzi. Într-un vid in care tu te-ai băgat și din care tot tu încerci să ieși. Și din toate ce-am făcut? Am învățat lecții. Am selectat 8, ca să iasă un joc aritmetic cu cifrele lui 2024, dar cu adevărat au fost mult mai multe.
Așa că le voi enumera pe cele mai importante opt:
- până și cei mai apropiați la un moment dat vor dispărea de lângă tine
- nu trebuie să impresionezi pe nimeni prin munca ta, doar tu trebuie să fii satisfăcut de ceea ce faci
- cei mai importanți oameni pentru tine sunt cei care te ascultă, nu cei care-ți vorbesc (asta chiar dacă uneori ai nevoie de cineva care să-ți vorbească și să te readucă cu picioarele pe pământ, în loc să te pierzi vorbind tu și el doar ascultând)
- eșecul vine din cauza ta, iar victoria vine atunci când își asumi greșelile
- oamenii își schimbă percepția asupra ta atunci când aud părerile greșite ale altora, chiar dacă aceia care vorbesc nu te cunosc întru totul
- ești singurul care te poate schimba, dar doar dacă vrei
- nu trebuie să cunoști un om o viață ca să îi vezi bunătatea; restul calităților / defectelor le observi pe parcurs
- ultima, dar cea mai importantă: nu mai oferi atenția ta celor care nu îți răspund în același fel (chiar dacă ai făcut-o în trecut fără să aștepți reciprocitate).
S-au întâmplat multe, sigur se vor mai întâmpla, dar 2024 mi-a demonstrat că și cel mai bun lucru dispare, chiar dacă uneori nu din vina ta.
A fost un an foarte important, am cunoscut multe persoane importante și am învățat extrem de multe. Pentru un an nou mai bun, mai liniștit, mai... normal. Sper.
Ciao. Next year.