Pe o notă mai pozitivă: am reușit să împlinesc douăzeci de ani de rubrică la www.liternet.ro, mulțumită îngăduinței d-lui Răzvan Penescu, cel care m-a provocat în 2004 și provocat am rămas. E punctul meu de stabilitate: săptămânal, am - n-am treabă, vorba lui Caragiale, mă așez, ca acum și scriu oarece, nădăjduind că vor interesa și pe alții cele scrise. Pe scurt, rubrica 4SPACE cuprinde aproape tot ce am scris de atunci încoace, ba chiar și puțin înainte. Uneori, texte mai lungi le dau în serial, când o temă îmi ocupă mai mult timp și spațiu din creier, precum originile arhitecturii, temă la care lucrez și astăzi și a făcut deja obiectul câtorva prelegeri publice, inclusiv a unui curs la Fundația Calea Victoriei. Textele noi le dau mai întâi aici, abia apoi în format print. Este, pentru mine, și o formă de păstrare, de memorie personală. Sper că folosește și altora.
Apoi, am vizitat Florența pentru a doua oară, împreună cu soția și un cuplu drag; de data asta ceva mai tihnit, având astfel timp de admirat pe îndelete. Florența merită văzută măcar o dată în viață cumsecade, iar pentru arhitect e obligatorie și anume cât mai devreme în cultura profesională a lui/ei. Cât încă poate fi (trans)formatoare. Eu am primit-o în dar destul de târziu și am fost mai degrabă nostalgic, revăzând subiecte de examen de la cursurile de istorie a arhitecturii, al doamnei Mira Dordea și al dlui Curinschi Vorona, și de istorie a artei, al doamnei Sanda Voiculescu. Dar, chiar și așa, mi-am reglat tirul cunoștințelor și opiniilor mult mai precis decât înainte vreme, iar revederea din 2024 a fost minunată pentru fixarea acestora.
În rest, mă bucur de cât timp îmi este îngăduit, adăugând câte un text, mai nou și biserica unei viitoare mănăstiri (la Balotești, împreună cu mai tânărul meu coleg, arh. Radu Sava), anul acesta aducând aproape-încheierea la roșu a acestui viitor lăcaș de cult. De asemenea, mă bucur că s-a reluat proiectul unei capele pe domeniul regal de la Săvârșin (pe care am proiectat-o cu aproape cincisprezece ani în urmă, ajutat de arh. Alina Florea), sper să o văd dusă la bun sfârșit cât mai curând. De asemenea, am primit o comandă ciudată, despre care încă nu pot vorbi deocamdată, fiind, până la investigațiile topo-geo și LIDAR, doar o seamă de idei, așa cum idei sunt multe, însoțite de schițe, care, cel mai probabil, nu vor ajunge să prindă contur și materialitate, întrucât interesul pentru spații sacre (noi) a scăzut dramatic.
Una peste alta, a fost un an nu neapărat rău, dacă mă prefac că nu văd ce se întâmplă cu patria mea și cu lumea dimprejur...
*