Povestea lui 2024 începe în decembrie 2023, când am luat decizia de a trece în biserica catolică. Pentru asta am mers la cateheză, am citit Youcat - catehismul bisericii catolice pentru tineri, și în martie, de Florii, am devenit oficial catolică. Acesta a fost, cred, evenimentul definitoriu pentru 2024, pentru care sunt foarte recunoscătoare, mă simt acasă acum în parohia din care fac parte.
Cred, cum credeam și anterior acestei hotărâri, că există acest acasă pentru orice om care e în căutare pe drumul credinței și că nu e un loc mai bun ca altul (ortodocși vs. catolici sau protestanți), ci doar locul potrivit pentru fiecare, pe care sper să și-l găsească la momentul oportun.
În rest, 2024 a fost presărat și cu bune, și cu rele. Multe nopți nedormite în gărzi, pe care și acum mă chinui să le recuperez. Am văzut în jurul meu suferința sub cele mai variate forme, atât fizică cât și psihică, încât revin iarăși la ideea că sănătatea e de neprețuit.
O mătușă dragă ne-a părăsit în septembrie.
Bunicii pe care îi mai am sunt în vârstă, destul de bolnavi, dar ce bine că sunt.
Nu prea m-am înțelepțit cum speram, vorbesc tot așa de repede precum merg și sunt într-o continuă alergătură, parcă fără scop însă. Am rămas tot încăpățânată și stau tot mai prost cu răbdarea.
Dar să zic și de lucrurile bune.
Sora mea s-a căsătorit civil, urmează nunta în 2025. Am călătorit mult. Câteva zile la Herculane în ianuarie, o săptămână în Franța în februarie - în Alsacia. Al doilea an consecutiv în Danemarca, de astă dată la un congres în Copenhaga. Al treilea an consecutiv cu cortul în Piatra Craiului, am făcut o parte din creasta nordică, cu emoții multe și înnoptat la cabana Curmătura - lucru care nu era deloc în plan - dar a fost o decizie înțeleaptă. Aproape o săptămână și în Italia, țara mea preferată forever and for always, de data asta Milano, Torino și împrejurimile. Apoi Cluj, Târgoviște, Sibiu, și pe plan local Salina Slănic Prahova.
Am stat prost la capitolul filme văzute la cinema, dar am redescoperit opera. Turandot rămâne preferata mea din 2024, am mai fost la Aida, Bărbierul din Sevilla și Nunta lui Figaro (ocazie cu care am aflat că Bărbierul e de fapt tot Figaro). Am fost și la concerte de muzică sacră, atât în biserica catolică din Sinaia, cât și la catedrala Sf. Iosif din București.
Am reușit să văd și o miniserie pe Netflix (nu sunt omul serialelor) - One Day, cu mult mai bună decât filmul cu Anne Hathaway, după umila mea părere. Am plâns mult, m-am uitat în buclă la unele episoade, și mi-aș dori să ajung în locurile unde s-a filmat.
La capitolul oameni, prieteniile s-au și înnoit, cele preexistente s-au învechit și s-au întărit (mulțumesc!).
Pe plan academic, după 7 ani de pauză sunt studentă din nou, la master de data asta - Patrimoniu creștin european. Total diferit de medicină, greu, mai ales că acum și lucrez. Dar e frumos, mă bucur că am șansa să învăț lucruri din alt domeniu. Urmează sesiunea, sper să fie reușită.
Am cam ajuns la finalul anului cu amintirile.
Pe 30 decembrie 2024 am fost la schi, pentru prima dată cu monitor. "School is for the brain" - cum mi-a zis un instructor de schi în Kopaonik, când am fost pentru prima dată pe pârtie. Avea dreptate, totul e mai clar când te lași învățat de un bun pedagog.
Ca să fiu în temă cu titlul rubricii, o să las la final topul melodiilor ascultate în 2024 pe spotify. Faptul că om la lună e premiant nu e de mirare, și anul ăsta am fost la concert la ei.
Am adăugat și câteva poze, ca să țină loc de 1.000 de cuvinte (fiecare).
A, ce am uitat să zic e că am continuat să merg la sală (am început în 2023). Faptul că nu am renunțat încă e pentru că știu că e bine pentru corp și minte, căci la capitolul ăsta nu s-a adeverit zicala cu pofta care vine mâncând.
Constat că anul care tocmai a trecut a fost precum textul ăsta - cam dezlânat. Simt că a trecut prea repede și că nu prea mi-a dat răgaz să înțeleg ceva din el.
Rezoluția la sfârșit de 2023 fusese să mă adun, în anumite aspecte mi-a ieșit, în altele mai rău m-am împrăștiat.
Am scris destul, cred că e vremea să închei; iar pentru 2025 singura cugetare este "om trăi și on verra", cum zice francezul.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)