Evenimente, întâmplări, oameni.
A fost plin, de realizări, de bucurii, de zile pline și bune și zile mai puțin bune.
Un an în care am cunoscut oameni, s-au întâmplat lucruri fericite dar și mai puțin fericite. Cine a zis că viața e făurită doar din zâmbet?
Un an în care am alergat mult, prin multe locuri. Mai mult prin locuri decât prin mine.
Fapt pentru care am ajuns la concluzia că uneori, o dată la ceva timp, e bine să stai locului și să mergi un pic prin tine, să te descoperi, să te asculți și să te cunoști.
Am cunoscut oameni, de toate felurile.
Unii mi s-au lipit de suflet, de alții m-am îndepărtat. Alții mi-au demonstrat că m-am înșelat, că fiecare are călătoria sa prin viața asta și propriile lupte interioare.
Iar eu am realizat că ar fi cazul să nu mai judec sau să arăt cu degetul.
Avem cinci degete la mână. Când îndrepți un deget spre cineva, celelalte patru sunt îndreptate înspre tine (o vorbă pe care cineva mai trecut prin viață mi-a spus-o).
Un an în care am jucat mai mult decât am făcut-o până la începutul lui 2024.
Mai urmează, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate se întâmplă.
Am și o scurtă povestioară: eram la Iași în 2023 (toamnă), am plecat de la restaurant să scot bani pentru a plăti, iar de lângă banca de la care urma să scot bani a ieșit un părinte dintr-un Mega Image care a venit spre mine ca glonțul și cu care am avut un dialog care sună cam așa:
Părintele: Ești artist?
Eu: Da... să zicem... (crezând că mă ia la mișto, după care pleacă)
Eu (întorc capul după el): Dar de unde știți?
Părintele (se oprește, întoarce capul în profil și răspunde): Crezi că eu degeaba am asta pe cap?! (arătând spre chipiul de pe cap, nu știu dacă așa se numește, iertare dacă greșesc) Vezi-ți de drumul tău, mergi pe calea ta! Hai, așa să te ajute Dumnezeu.
Eu: Doamne ajută!
Am înghețat. Și nu de la frig, deși era frig.
Ăsta e încă un lucru interesant. Să continui să speri mereu, neîncetat. Asta am făcut chiar și în momentele în care totul era întunecat. Să ne amintim că după furtună uneori apare curcubeul. Doar că e nevoie (cuvântul "trebuie" a început să îmi displacă) să lași furtuna să treacă. Și încă ceva, mai contează și cum treci prin vijelie. La final important e să îți păstrezi lumina din suflet.
Și de oameni care pot vedea lumina din tine. Și de ei ai nevoie. Dacă ai noroc să îi întâlnești, nu îi îndepărta de lângă tine, fiindcă s-ar putea să nu mai găsești mâini întinse de care să te agăți.
Concluzie:
Suntem sortiți greșelii, prăbușirii, pentru a ne ridica mai puternici și mai vii decât cei ce am fost. Nimic nu e fără rost.
Îndemn la blândețe față de voi și cei din jurul vostru.
Iertați-vă. Și pe voi și pe ei.
Niciunul nu știm cu adevărat ce se află înăuntrul celuilalt.
Toți merităm o a doua șansă.
Dacă nu noi, atunci cine să ne-o acorde?
Să trecem cu bine de anul ăsta, că tare ciudat se arată...
Să ne citim cu bine și realizări!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)