Cenzura horror, sîngele e deja pe pereți, și este al nostru, lumea a devenit un subsol al torturii și al terorii, iar tot Web-ul, un Dark Web. Trăim gotic pe bune. Peștera și cotloanele au ieșit, chemate și aclamate, la suprafață. Din fiecare și din toți, din indivizi și din societate.
Sîngele care împroașcă lumea este sîngele legăturii dintre noi și dintre noi și realitate, propria realitate astfel înstrăinată. Ruperea internă a lumii. Distrugerea referinței, a referențialității, a indicalității, a testimonialității. Trebuie să rezistăm prezervîndu-ne în primul rînd temporal, pentru viitorul judecății, identitatea cu noi înșine, adică memoria, pentru a depune mărturie. Chiar dacă sîntem spectatori țintuiți, tocmai pasivitatea expunerii noastre la bestialitate este, va fi forța noastră. Adevărul are nevoie de noi. De noi toți.
DRÚJBĂ1 s.f. "fierăstrău electric - scie électrique" 1958 (Munca, 11 nov., 2; anterior, 1955, forma Drujba, ca n.pr. al unei mărci sovietice de fierăstrău, "Industria lemnului, celulozei și hârtiei", VIII, 298, 302).
Rus družba (propriu-zis "prietenie" < sl. com. *družĭba < *drugŭ "prieten, tovarăș"), denumire comercială (numele fabricii producătoare).
Fam.: drujbár s.m. "muncitor care lucrează cu drujba1" 1973 ("Milcovul", 8 mai, 1); drujbáș s.m. "muncitor care lucrează cu drujba1" 1963 ("Cultura și viața", 21 sept., 3); drujbíst s.m. "muncitor care lucrează cu drujba1" 1961 ("Steaua roșie", 28 dec., 2).
Cf. drújbă2, drúșcă.
Sursa: https://delr.lingv.ro (Dicționarul etimologic al limbii române - DELR -, în curs de elaborare la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române).
Pentru restabilirea adevărului (nu numai în sens punctual, local, al "cîte unui" adevăr, ci a adevărului ca atare, a adevărului adevărului), ar trebui să legăm din nou descoperirea lui, treptată, anevoioasă, pentru care este nevoie de multă lume, de întreaga cetate, pentru care este nevoie ca întreaga cetate să se re-unească astfel, cutremurător, în dezvăluirea, colaborativă, dar și sacrificială, traumatică, a adevărului - și care, doar ea, reciproc, poate să re-unească, adică să re-constituie ca atare Cetatea: Cetate = adevăr -, ar trebui să re-legăm, din nou, ca la greci în pragul elaborării democrației (democrația nu e naturală, se elaborează și se construiește), adevărul de tragedie. Adevărul nu poate surveni decît colectiv-tragic, ca alethurgie: dramaturgie socială, catharctic-sacrificială, proprie adevărului, termen creat de Michel Foucault, probabil filosoful cu cea mai mare "valoare de întrebuințare" actuală. Adevărul ca dramaturgie socială (re-)constitutivă.
Bufonii asasini, libertarienii liberticizi: Milei al Argentinei și Musk al Americii, cu drujba, nouă emblemă, nou stindard, noul logo. Drujba taie lumea de ea însăși, retează cuvintele de lucruri.
Universitatea, Știința (în special științele Pămîntului, științele viului și științele sociale), Justiția, Presa: dușmanii poporului, poporul îndemnat să pună mîna pe dujbă și să reteze. Să-și taie singur gîtul și craca de sub picioare.
Trebuie s-o luăm, prin urmare, științific, chiar și din pură provocare, de-ai naibii, în această lume tot mai anti-științifică și nu, frumos, neutru spus, "post-adevăr", ci politic, de politică anti-adevăr: de război împotriva adevărului, a logicii, a principiului non-contradicției, deci împotriva gîndirii, a înlănțuirilor cauzale, de rupere, de anulare, cum bine spunea deci, recent, un istoric al științelor, de suprimare, prin urmare, a legăturii, pur și simplu, dintre lucruri și cuvinte, cuvintele putînd, așadar, să o ia razna, să decoleze de pe Pămîntul gravitației faptelor (eventual spre Marte) pentru a crea lucruri, fapte, adevăruri așa-zis "alternative", adică pur imaginare (precum o colonizare a planetei Marte pe spinarea și prin sleirea planetei Pămînt)...
Situația locală privilegiată, adevărul despre actualii Salvatorii Asasini se spune cel mai bine de aici, din limba română: drujba înălțată acum la rang de simbol operativ, de Seceră-și-Ciocan împletite într-o nouă cruce încîrligată (ca să nu fiu cenzurat spunînd SVSTK), desemnează, în limba română, o unealtă de tăiat vegetație, în special copaci, pădure, deci viață, pentru a-ți croi cale drept prin inima viului, ea venindu-ne însă, industrial, de la foștii ocupanți și veșnic dușmanii imediat pînă hăt, profund, abisal orientali lipiți însă de noi, în coaste și și-n ceafă. pentru care înseamnă, vai, cinic, prietenie: PRIETENIE CU DRUJBA.
Adevărul e tragic, calea spre adevăr nu poate fi decît o reinventare a tragediei, a tragicului, singurul care, însă, poate reface Cetatea, cale spre adevăr.
Sîngele care împroașcă lumea este sîngele legăturii dintre noi și dintre noi și realitate, propria realitate astfel înstrăinată. Ruperea internă a lumii. Distrugerea referinței, a referențialității, a indicalității, a testimonialității. Trebuie să rezistăm prezervîndu-ne în primul rînd temporal, pentru viitorul judecății, identitatea cu noi înșine, adică memoria, pentru a depune mărturie. Chiar dacă sîntem spectatori țintuiți, tocmai pasivitatea expunerii noastre la bestialitate este, va fi forța noastră. Adevărul are nevoie de noi. De noi toți.
DRÚJBĂ1 s.f. "fierăstrău electric - scie électrique" 1958 (Munca, 11 nov., 2; anterior, 1955, forma Drujba, ca n.pr. al unei mărci sovietice de fierăstrău, "Industria lemnului, celulozei și hârtiei", VIII, 298, 302).
Rus družba (propriu-zis "prietenie" < sl. com. *družĭba < *drugŭ "prieten, tovarăș"), denumire comercială (numele fabricii producătoare).
Fam.: drujbár s.m. "muncitor care lucrează cu drujba1" 1973 ("Milcovul", 8 mai, 1); drujbáș s.m. "muncitor care lucrează cu drujba1" 1963 ("Cultura și viața", 21 sept., 3); drujbíst s.m. "muncitor care lucrează cu drujba1" 1961 ("Steaua roșie", 28 dec., 2).
Cf. drújbă2, drúșcă.
Sursa: https://delr.lingv.ro (Dicționarul etimologic al limbii române - DELR -, în curs de elaborare la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române).
Pentru restabilirea adevărului (nu numai în sens punctual, local, al "cîte unui" adevăr, ci a adevărului ca atare, a adevărului adevărului), ar trebui să legăm din nou descoperirea lui, treptată, anevoioasă, pentru care este nevoie de multă lume, de întreaga cetate, pentru care este nevoie ca întreaga cetate să se re-unească astfel, cutremurător, în dezvăluirea, colaborativă, dar și sacrificială, traumatică, a adevărului - și care, doar ea, reciproc, poate să re-unească, adică să re-constituie ca atare Cetatea: Cetate = adevăr -, ar trebui să re-legăm, din nou, ca la greci în pragul elaborării democrației (democrația nu e naturală, se elaborează și se construiește), adevărul de tragedie. Adevărul nu poate surveni decît colectiv-tragic, ca alethurgie: dramaturgie socială, catharctic-sacrificială, proprie adevărului, termen creat de Michel Foucault, probabil filosoful cu cea mai mare "valoare de întrebuințare" actuală. Adevărul ca dramaturgie socială (re-)constitutivă.
Bufonii asasini, libertarienii liberticizi: Milei al Argentinei și Musk al Americii, cu drujba, nouă emblemă, nou stindard, noul logo. Drujba taie lumea de ea însăși, retează cuvintele de lucruri.
Universitatea, Știința (în special științele Pămîntului, științele viului și științele sociale), Justiția, Presa: dușmanii poporului, poporul îndemnat să pună mîna pe dujbă și să reteze. Să-și taie singur gîtul și craca de sub picioare.
Trebuie s-o luăm, prin urmare, științific, chiar și din pură provocare, de-ai naibii, în această lume tot mai anti-științifică și nu, frumos, neutru spus, "post-adevăr", ci politic, de politică anti-adevăr: de război împotriva adevărului, a logicii, a principiului non-contradicției, deci împotriva gîndirii, a înlănțuirilor cauzale, de rupere, de anulare, cum bine spunea deci, recent, un istoric al științelor, de suprimare, prin urmare, a legăturii, pur și simplu, dintre lucruri și cuvinte, cuvintele putînd, așadar, să o ia razna, să decoleze de pe Pămîntul gravitației faptelor (eventual spre Marte) pentru a crea lucruri, fapte, adevăruri așa-zis "alternative", adică pur imaginare (precum o colonizare a planetei Marte pe spinarea și prin sleirea planetei Pămînt)...
Situația locală privilegiată, adevărul despre actualii Salvatorii Asasini se spune cel mai bine de aici, din limba română: drujba înălțată acum la rang de simbol operativ, de Seceră-și-Ciocan împletite într-o nouă cruce încîrligată (ca să nu fiu cenzurat spunînd SVSTK), desemnează, în limba română, o unealtă de tăiat vegetație, în special copaci, pădure, deci viață, pentru a-ți croi cale drept prin inima viului, ea venindu-ne însă, industrial, de la foștii ocupanți și veșnic dușmanii imediat pînă hăt, profund, abisal orientali lipiți însă de noi, în coaste și și-n ceafă. pentru care înseamnă, vai, cinic, prietenie: PRIETENIE CU DRUJBA.
Adevărul e tragic, calea spre adevăr nu poate fi decît o reinventare a tragediei, a tragicului, singurul care, însă, poate reface Cetatea, cale spre adevăr.