Un festival de fuziune

Un festival care pornea din iniţiativa unui mic ONG cultural ajunge ca la a patra ediţie să se încheie cu un succes de proporţii, programând opera în concert Elizaveta Bam de Irinel Anghel, spectacol distins cu premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol pe 2006.

Final de septembrie. În umbra recent încheiatului Festival "Enescu" stagiunile nu se grăbesc să reia bătălia recâştigării publicului pentru producţiile muzicale având ca unică armă aceleaşi bugete... obişnuite, ca să nu le spunem sărăcăcioase. Totuşi, un mic festival de muzică experimentală ivit în urmă cu trei ani şi păstrându-şi perioada de desfăşurare în această perioadă a anului continuă să lanseze provocări unui public prea puţin dispus să i se pună probleme. De la muzică pur şi simplu, s-a ajuns la o adevărată fuziune a artelor, ediţia a IV-a a MultiSonicFest începând şi încheindu-se cu autentice spectacole.

Pornind doar de la iniţiativa artiştilor, nu se face uşor un astfel de festival, ne-au spus în multiple rânduri atât directoarea manifestării Mihaela Vosganian, cât şi coordonatoarea artistică Irinel Anghel. E nevoie de mai mulţi organizatori (ARFA, ARCUB, Asociaţia culturală Pro Contemporania), de un co-producător (Radio România Cultural) şi nu în ultimul rând de parteneriate cu instituţii de tradiţie precum Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra", Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" şi Institutul Francez din Bucureşti.

Electro, jazz, operă, multimedia, teatru, dans, improvizaţie - acestea au fost ofertele celor şase spectacole ale unicului festival din România dedicat fenomenului fusion. Saxofoniştii Christophe Monniot (Franţa), Jurg Solothurnmann (Elveţia) si chitaristul neo-zeelandez Matthew Mitchell au evoluat alături de ansamblurile Pro Contemporania, Inter-Art şi Free Sound, împreună cu actori şi dansatori binecunoscuţi ai scenei româneşti: Vlad Ivanov, Crina Mureşan, Şerban Cellea, Mihai Constantin, Virginia Mirea, Irina Petrescu, Liliana Iorgulescu, Şerban Pavlu.

Daca ar fi să continuăm să studiem problema publicului pentru astfel de manifestări de nişă, fenomenul este cât se poate de greu de sistematizat. Sălile în care au avut loc manifestările sunt evident prea mari pentru un asemenea tip de demers, dar săli mici cu acustica sau dotările respective nu există în România. Cele două seri instrumentale - Fusion Kontakt 1 şi 2, Crossover Improv şi respectiv, Incandescence - Electric Pro Contemporania şi AvantJazz Euphoria - au avut un public "de club", cel puţin din punct de vedere numeric. Celelalte două spectacole, însă, au atras mai mulţi spectatori, recordul fiind atins de Elizaveta Bam (muzica Irinel Anghel după piesa cu acelaşi nume de Daniil Harms, regia Alexandru Tocilescu, interpreţi actorii Crina Mureşan, Vlad Ivanov, Şerban Cellea, Virginia Mirea, Mihai Constantin, Irina Petrescu şi muzicienii ansamblului Pro Contemporania şi corului Accoustic) la care numărul spectatorilor a fost echivalent cu cel prezent în sala Izvor a Teatrului Bulandra când este plină.

Revelaţia festivalului a reprezentat-o acest din urmă spectacol, acustica naturală superbă a Sălii Radio (poate cea mai bună acustică de concert din Bucureşti la ora actuală) şi formula trecerii unui spectacol de teatru în formula de "operă în concert" oferindu-le celor care au văzut spectacolul pe scenă ocazia de a-l asculta ca pe o piesă de "teatru radiofonic". Satisfacţia ascultătorilor cred că a fost împărtăşită şi de solişti, care au avut ocazia de a cânta în poziţii liniştite şi fireşti, fără dificultăţile pe care le impune amplificarea prin lavalieră. Pentru cine se mai îndoia, acest concert a demonstrat ca Elizaveta Bam este cu adevărat o operă bufă, o operă care îşi propune să treacă peste toate tabu-urile stilistice şi care sună excepţional în concert. Formula ar putea fi reluată şi pe alte scene de concert în ţară, pentru că este evident mai ieftină decât un turneu cu spectacolul, iar din punct de vedere artistic rezistă neaşteptat de bine.

MultiSonicFest şi-a ridicat propria ştacheta foarte sus. Aşteptăm ediţia a V-a.