Secolul al XXI-lea, uitare (parțială, dirijată, "chirurgicală") a secolului al XX-lea, mai exact și în special a celei de-a doua jumătăți a acestuia, separată de prima jumătate, pentru reluarea ei pe deplin, singură, fără replici: război fără pace.
Paranteza, iluzia, fantasma, "bula" democrației (Curtin Yarvin: ce-am ajuns să citez, asta da decădere!) trebuie închisă, trebuie să ne întoarcem la realitate, adică s-o croim în forță.
Trump (despre care se spune, și este credibil, că nu citește nimic, că nu citește în general, că nu vrea să citească nici măcar și mai ales notele redactate de consilierii săi: "Il ne fonctionne qu'à l'oral", cf. Giuliano da Empoli, L'Heure des prédateurs, Gallimard, 2025, p. 77) vrea să intre în universități în forță și pe ușa din dos: prin buzunare, pe la buzunar. Pentru simplul motiv că ideile lui nu pot figura acolo decît cel mult ca obiecte de muzeu istoric al ororilor (de studiu critic deci), în niciun caz ca subiecți și agenți intelectual-ideologici activi (cum vrea el).
Pentru că au fost eliminate de cursul istoriei (și al) cunoașterii, mai ales în a doua jumătate, postbelică, "contraculturală", a secolului al XX-lea, cea "rezecată", "depășită" acum (ca reacție în mare - și replică în mic -, la ororile primei jumătăți)
Aceste idei, simple ideologeme, nu au ce căuta în universități decît, repet, prin efracție și în forță: ceea ce încearcă Trump acum.
Altfel spus, în niciun caz în mod academic-universitar, intelectual propriu-zis, ci doar în mod heterodox și total alogen.
Asta e oftica retrograzilor: că sînt în afara cercului și a circuitului intelectual, că ideile lor nu sînt în cultura "mare", dominantă, hegemonică, în frunte cu universitățile, unde se formează ideile și dominația culturală.
Retrograzii s-au impus, tocmai, extra-cultural și anti-cultural, împotriva elitelor culturale, pe care acum vor să le înlocuiască, completînd pînă la totalitarism tabloul dominației. Nu întîmplător, culmea, ideile gramsciene despre cucerirea și menținea hegemoniei culturale au fost recuperate și acaparate de extrema dreaptă.
Trump vrea să le impună prin efracție și în forță universităților tocmai ideile universitar-academic discreditate, eliminate de istorie. Idei nu doar discreditate, ci combătute și condamnate, idei înfrînte moral și intelectual și deci revanșarde, resentimentare, și pe care el dorește nu doar să le reintroducă, "democratic", în campus, ci să facă din ele principii regulatoare și organizatoare ale campusului.
Hybris politic pur. Hybris, adică tragedie.
Șocul, "feedback"-ul nu poate veni decît din partea realității. Să rămînem deci de partea realității.
Mai mult decît reziliența oamenilor, "rezistența materialelor".
Paranteza, iluzia, fantasma, "bula" democrației (Curtin Yarvin: ce-am ajuns să citez, asta da decădere!) trebuie închisă, trebuie să ne întoarcem la realitate, adică s-o croim în forță.
Trump (despre care se spune, și este credibil, că nu citește nimic, că nu citește în general, că nu vrea să citească nici măcar și mai ales notele redactate de consilierii săi: "Il ne fonctionne qu'à l'oral", cf. Giuliano da Empoli, L'Heure des prédateurs, Gallimard, 2025, p. 77) vrea să intre în universități în forță și pe ușa din dos: prin buzunare, pe la buzunar. Pentru simplul motiv că ideile lui nu pot figura acolo decît cel mult ca obiecte de muzeu istoric al ororilor (de studiu critic deci), în niciun caz ca subiecți și agenți intelectual-ideologici activi (cum vrea el).
Pentru că au fost eliminate de cursul istoriei (și al) cunoașterii, mai ales în a doua jumătate, postbelică, "contraculturală", a secolului al XX-lea, cea "rezecată", "depășită" acum (ca reacție în mare - și replică în mic -, la ororile primei jumătăți)
Aceste idei, simple ideologeme, nu au ce căuta în universități decît, repet, prin efracție și în forță: ceea ce încearcă Trump acum.
Altfel spus, în niciun caz în mod academic-universitar, intelectual propriu-zis, ci doar în mod heterodox și total alogen.
Asta e oftica retrograzilor: că sînt în afara cercului și a circuitului intelectual, că ideile lor nu sînt în cultura "mare", dominantă, hegemonică, în frunte cu universitățile, unde se formează ideile și dominația culturală.
Retrograzii s-au impus, tocmai, extra-cultural și anti-cultural, împotriva elitelor culturale, pe care acum vor să le înlocuiască, completînd pînă la totalitarism tabloul dominației. Nu întîmplător, culmea, ideile gramsciene despre cucerirea și menținea hegemoniei culturale au fost recuperate și acaparate de extrema dreaptă.
Trump vrea să le impună prin efracție și în forță universităților tocmai ideile universitar-academic discreditate, eliminate de istorie. Idei nu doar discreditate, ci combătute și condamnate, idei înfrînte moral și intelectual și deci revanșarde, resentimentare, și pe care el dorește nu doar să le reintroducă, "democratic", în campus, ci să facă din ele principii regulatoare și organizatoare ale campusului.
Hybris politic pur. Hybris, adică tragedie.
Șocul, "feedback"-ul nu poate veni decît din partea realității. Să rămînem deci de partea realității.
Mai mult decît reziliența oamenilor, "rezistența materialelor".