Surpriza oferită de Cătălin Ionescu-Arbore, directorul Operei Naţionale din Bucureşti publicului său a fost prezenţa Leontinei Ciobanu-Văduva în rolul Margaretei din Faust de Gounod, în două spectacole.
Din păcate, o umbră a apărut încă din primul act asupra distribuţiei, prin prestaţia neaşteptat de slabă a baritonului invitat Julian Konstantinov. Greu de spus de ce a trebuit adus din Bulgaria un astfel de Mefisto, cu o manieră de cânt destul de brutală şi inexactă, plus un accent în franceză foarte îndepărtat de original, când de başi nu ducem lipsă (oricare dintre distribuţiile de stagiune - Pompeiu Hărăşteanu, Mihnea Lamatic, Horia Sandu ar fi fost preferabile).
Altfel, spectacolul este cât se poate de reprezentativ pentru opera bucureşteană, regia lui Alexandru Tocilescu reuşind să pună în valoare fără a forţa limitele ansamblului. Am revăzut şi reauzit cu plăcere Corul Operei, dovedind ca de obicei acea expresivitate şi acel rafinament pe care le cere muzica lui Gounod, o scriitură atât de graţioasă, de transparentă. În operă, Gounod a ştiut să dea ce avea mai bun şi să aducă o anumită poezie contrabalansând bel canto-ul şi romantismului germanic, stilul său rămânând extrem de personal, urmărind puritatea scriiturii, frumuseţea liniei, sobrietatea discursului.
Cuvinte frumoase se pot spune despre rolurile secundare, dintre acestea de mare succes bucurându-se pe bună dreptate baritonul Iordache Basalic. Robert Nagy nu ne-a surprins în rolul lui Faust, evoluând în limitele cunoscute, singura întrebare fiind de ce nu s-a căutat un oaspete străin pentru rolul său şi nu pentru cel al lui Mefisto.
Leontina Ciobanu Văduva ne-a reamintit şi în acest context că este o mare cântăreaţă, are uşurinţa şi naturaleţea dată de experienţa marilor scene. Delicateţea, graţia frazării, acea ştiinţă de a trăi textul operei, căldura emisiei sunt tot atâtea calităţi care au consacrat-o pe Leontina Ciobanu Văduva şi care rămân atu-urile ei incontestabile.
Cu un regret ne-a lăsat după această reprezentaţie orchestra operei (conducerea muzicală fiind semnată de Adrian Morar) care nu a reuşit să se concentreze îndeajuns după vacanţă, parcurgând partitura cu destule aproximaţii.
Dacă toamna trecută o vedeam pe scena Operei pe Ruxandra Donose în Carmen (este adevărat în afara stagiunii, într-un specatcol extraordinar) acum vine Leontina Ciobanu Văduva. Fără îndoială, Cătălin Ionescu-Arbore este primul director al Operei care reuşeşte să readucă în serie pe scena bucureşteană marile voci de operă pe care le-a oferit România lumii în ultimele decenii. Dintre ceilalţi mari solişti români cu marcante cariere în străinătate care au confirmat deja prezenţa în actuala stagiune îi amintim pe Eduard Tumagian (Elveţia), George Petean (Opera din Hamburg), Geani Brad (Opera din Kassel), Anda Louise Bogza (Opera Naţională din Praga), Gabriela Popescu (Germania) şi pe balerinii Alina Cojocaru împreună cu partenerul ei Johan Kobborg (Teatrul "Covent Garden" din Londra).