Trebuie să vă luaţi concediu o săptămînă / Adevăr şi minciună despre Europa Liberă

Festivalul Internaţional de Film Documentar Astra Film Fest 2007, cel mai important eveniment al toamnei culturale sibiene, aduce în Capitala Culturală Europeană 56 de filme, din treizeci de ţări. Filmele concurează în secţiunile Internaţional, Europa, România şi Student. Li se vor alătura alte 34 de filme din programele speciale, alcătuind împreună o veritabilă călătorie în cele mai neaşteptate colţuri ale lumii.

Ca la fiecare ediţie, Casa de Cultură a Sindicatelor va fi un furnicar, cu spectatori mişunînd între sălile de proiecţie, expoziţii foto şi barul unde se încing discuţii, din zori pînă-n noapte, în toate limbile pămîntului. Pe lîngă proiecţiile documentarelor, realizatori de marcă vor fi invitaţi la discuţii cu publicul. Un program aparte este Privire spre Europa de Est, cu o selecţie de documentare produse de ARTE şi BBC/Ch 4.

Zece personalităţi ale lumii filmului vor juriza: Pawel Pavlikowski, Kaori Sakagami, Michael Stewart, Michael Yorke, Colette Piault, Renate Roginas, Rada Sesic, Cristi Puiu, Horea Murgu şi Cornel Mihalache. Cristi Puiu face parte din juriu pentru al doilea an consecutiv.


Veronica D. Niculescu: Ce face ediţia Astra Film Fest din acest an să fie una aparte?
Dumitru Budrala: În primul rînd, că este într-un an impar. Acesta e un lucru special, că s-a spart regula! În al doilea rînd, de-a lungul acestui an am avut Cinemateca Astra Film, un program extrem de riguros şi de calitate. Din Sibiu, a fost exportată şi în Bucureşti, unde a avut un succes foarte mare. Pe urmă, am avut nişte proiecte de-a lungul anului, parte din Astra Film 2007, cum ar fi workshop-ul în colaborare cu Oxford Academy. De asemenea, avem puncte speciale, dincolo de cele tradiţionale. De exemplu, în timpul festivalului va fi o întîlnire cu regizori, cu producători, organizată de PreMedia, în ideea de a cunoaşte tainele finanţării filmului documentar. Avem şi o întîlnire cu directorii de festivaluri importante din Europa. Programul Transhumanţa va fi organizat în cadrul festivalului, cu proiecţii de film, dar va fi şi o ieşire în lumea păstorilor, cu specialiştii din diferite ţări, în păstorit şi în transhumanţă. Ne vom deplasa, probabil duminică, într-un sat unde împreună cu regizorii vom fi faţă în faţă cu păstorii. Transilvania mea este un program special, cu o expoziţie a fotografilor din ţară, dar şi din Luxemburg, şi din Japonia... Peste două mii de fotografii au fost înscrise, şi rămîn selecţionate cam două sute.

V.N.: Au participat la selecţie 800 de filme, din care au rămas în concurs 56. De cîţi oameni a fost nevoie pentru filtrarea participanţilor şi cît a durat selecţia?
D.B.: Sîntem în primul rînd noi, echipa de bază de la Studioul Astra Film, echipa care în fiecare ediţie face finalul selecţiei, şi am avut nişte critici de film din Bucureşti, Adina Brătianu, Iulia Blaga, Laurenţiu Brătan. Au lucrat cîteva luni de zile. Ei fac o preselecţie, în calitate de critici, iar selecţia finală o facem noi, din perspectiva noastră, căci în filmul documentar nu întotdeauna primează esteticul. Normal că trebuie să fie bine filmat, dar contează comunicarea.

V.N.: Care ar fi punctele forte ale festivalului? Dacă ar trebui să recomandaţi ceva unui prieten, ce aţi alege?
D.B.: Aproape în fiecare zi trebuie să nu ratezi ceva. În primul rînd, trebuie să îţi iei concediu, ca să stai toată ziua acolo. Acesta e punctul forte al festivalului: toată săptămîna trebuie stat acolo! În fiecare zi ţi se dezvăluie o lume, o cultură, un mod de a fi, o experienţă de viaţă.

V.N.: Cu toate acestea, unui om ocupat ce i-aţi recomanda?
D.B.: Luni i-aş recomanda să nu rateze premiera filmului lui Alexandru Solomon. Marţi n-aş putea să nu recomand vernisajul expoziţiei şi întîlnirea cu fotografii şi filmul lui Anne Schiltz. Miercuri, Florin Iepan vine cu un film în premieră. Dar urmează greii documentarului, celebrităţile: Bob Connolly, n-ai voie să nu îl vezi, perspectiva Arte sau BBC, despre Europa de Est, portretul Michael Yorke. Dar e greu, tot i-aş recomanda să îşi ia o săptămînă de concediu... Pentru că altfel ţi-ar trebui o viaţă şi poate că tot n-ai putea să vezi ce o să se dea într-o săptămînă.

V.N.: De acum înainte, Astra Film Fest va fi organizat în fiecare an, şi nu o dată la doi ani?
D.B.: Ar fi foarte bine, dar sînt două probleme. Dacă un festival cum este Astra Film Fest nu este asumat şi de Ministerul Culturii, care, spre exemplu, acum nu dă nici un ban (sîntem finanţaţi de la asociaţie, de la CNC, din sponsorizări...), şi dacă va trebui să muncim atît de greu pentru a obţine fonduri, normal că e foarte dificil să îl faci în fiecare an. Dar pentru public, pentru filmul documentar, ar fi foarte bine să fie anual.

(Interviu preluat din Suplimentul de cultură, octombrie 2007)


Reporter: Anul acesta, filmele selecţionate în competiţie au fost alese din peste 800 de producţii. Există piaţă pentru aceste filme?
Dumitru Budrala: Odată cu ieftinirea echipamentelor de producţie, documentarul a devenit accesibil mai ales independenţilor. Acum, cu puţină voinţă şi bani puţini poţi să faci filme bune.

Rep.: Şi în România?
D.B.: Şi în România au început să se facă filme destul de bune. Preţurile sunt mai accesibile şi normal că se produc din ce în ce mai multe filme documentare.

Rep.: Ce promiteţi publicului ASTRA Film Fest?
D.B.: Le promit voie bună. Să se bucure, să călătorească în toate lumile, să comunice şi să îşi împărtăşească ideile cu alţi participanţi.

Rep.: Atunci când aţi pornit proiectul ASTRA Film Fest vedeaţi dimensiunile la care o să ajungă Festivalul?
D.B.: O întrebare foarte grea. Întotdeauna am crezut că putem face lucruri adevărate. Acesta este un festival adevărat, este acolo unde trebuie şi sper să ne ajute bunul Dumnezeu să putem să-l continuăm. Festivalul se învârte în jurul omului, vieţii, în jurul cotidianului.

Rep.: La acest festival sunteţi în dublă postură - de manager şi de om de cultură. Care parte e mai uşoară?
D.B.: Sunt grele, câteodată, amândouă. Dar plăcute. Greu este la partea managerială atunci când vezi instituţiile care ar trebui să sprijine, într-un mod minimal, un demers de acest fel. Frumos este când reuşeşti, când lume de peste tot zboară spre ASTRA. Din Australia, din Anglia, din Tokio, pentru, după cum spunea Michael Yorke, "pentru a intra în biserica ASTRA". El avea senzaţia că intrând în Casa de cultură intra într-o biserică a filmului documentar. Poate este un pic deplasată comparaţia, dar el chiar simţea acest lucru. Este greu şi când faci un film de autor, documentar, pentru că şi acolo partea incomodă este obţinerea de fonduri. Dar acolo e frumos când reuşeşti să comunici, să spui o poveste.

Rep.: Ce va diferi la ASTRA Film Fest 2007 faţă de restul ediţiilor?
D.B.: Şi ASTRA Film Fest din 2000, din 2002, 2004, 2006 au fost interesante, inspiratoare, au avut energii pozitive. Ediţia din acest an are o amploare mult mai mare. Avem programe speciale în fiecare zi, televiziuni de talia BBC şi Arte invitate. Toate ediţiile au ceva în plus. Nu ştiu până unde merge acest ascendent, dar toate au ceva în plus. Lumea comunică aici prin film, prin împărtăşirea experienţelor din filme.

Rep.: De ce Transilvania mea, una din temele ediţiei din acest an?
D.B.: Pentru că în fiecare an am avut câte o astfel de temă şi a venit rândul Transilvaniei. O zonă care este celebră şi are multe de spus. Priviţi şi expoziţia foto şi vedeţi câte observări subiective ale realităţii sunt.

Rep.: Aţi accentuat întotdeauna pe independenţa totală a juriului de la ASTRA Film Fest, ale căror decizii sunt lege. Dar au fost momente în care aţi fi avut alte preferinţe decât cele nominalizate de juriu?
D.B.: S-a mai întâmplat. Nu aş da exemple, căci poate nu ar fi diplomat, dar, în general, în momentul în care, de exemplu anul acesta, din 800 de filme noi reţinem pentru competiţie 56, acestea aproape toate merită trofeul ASTRA.

Rep.: Există vreo diferenţă între festivalurile de film documentar din Occident şi ASTRA Film Fest?
D.B.: Între marile festivaluri ale lumii se numără IDFA, cel de la Amsterdam, care are şi un buget foarte mare, dar şi un accent pronunţat pe comercial, miroase a industrie acolo. Dacă mă întrebaţi care îmi place mai mult sau care e mai educativ, bineînţeles că la ASTRA Film mă gândesc. Aici mergem mai mult pe filmul de autor. Dar, în România, încă nu sunt foarte multe astfel de filme, sunt mai mult de televiziune. Acestea respectă o anumită reţetă. Şi atunci nu avem încotro, acceptăm şi astfel de filme. Dar bineînţeles că tindem înspre filmul de autor, care împărtăşeşte, care îşi asumă fără clişee un anumit punct de vedere. Şi nu este sub presiunea ratingului şi aşa mai departe.

Rep.: Va deveni ASTRA Film Fest anual?
D.B.: Întotdeauna este o diferenţă între dorinţă şi devenire, şi putinţă. Dorim, ne-am pus adeseori această problemă, dar depinde şi de cât vom fi ajutaţi.

Rep.: Se poate spune că ASTRA Film Fest dă tonul în filmul documentar românesc?
D.B.: Aproape sigur. În ultimii 17 ani, nimic notabil nu s-a întâmplat în documentarul autohton, în afara a ceea ce s-a întâmplat la Sibiu. Aici este centrul, forul documentarului românesc, chiar dacă nu este instituţionalizat. Anul acesta, de exemplu, CNC-ul sprijină realizarea a cinci documentare. Este foarte puţin. Dar cred că ar trebui ca mai multe instituţii să sprijine documentarul românesc.

Rep.: Televiziunea este un domeniu apropiat documentarului. De ce nu avem documentar la televiziuni?
D.B.: Este o întrebare pe care mi-o pun de mult timp. Şi singura explicaţie este că cei care coordonează aceste programe, am impresia, sunt inconştienţi de importanţa documentarului. ARTE şi multe alte televiziuni transmit filme de autor şi există public pentru aşa ceva. Televiziunile de aici, din România, au alte gusturi, ele vor tăieturi rapide, mişcări rapide, urmăriri spectaculoase, bătăi.

Rep.: Când o să mai vedem un nou film de Dumitru Budrala?
D.B.: Am câştigat, recent, un concurs la CNC şi, imediat ce se termină Festivalul, voi începe lucrul la acest film.

ASTRA Film Fest a debutat cu o premieră mondială de excepţie - Război pe calea undelor, un film de Alexandru Solomon, care sapă adânc la baza misterelor care înconjoară Radio Europa Liberă. Un film care nu ocoleşte discuţiile ample despre uciderea prin iradiere a unor redactori ai radioului, un film care ajunge până la un interviu cu Carlos Şacalul.


După ce va fi reluat la ASTRA Film Fest şi va rula încontinuu la videobarul Festivalului, documentarul va intra într-un turneu prin cinematografele din ţară. Apoi, Televiziunea Română fiind coproducător va difuza filmul. Pentru TVR, Alexandru Solomon a montat o versiune mai lungă, împărţită în trei episoade de câte 50 de minute.

Rep.: Ştiţi adevărul despre Europa Liberă?
Alexandru Solomon: Nu ştiu un adevăr. Ştiu mai multe şi o grămadă de minciuni.

Rep.: Şi care e cel mai mare adevăr?
A.S.: Este că, deşi era cu totul altceva radioul decât ne imaginam noi, a avut un rol extraordinar pentru România, chiar dacă în spate erau o mulţime de alte nuanţe. A avut un rol pozitiv.

Rep.: Nu v-a cuprins furia împotriva ipocriziei unor personaje din film?
A.S.: Meseria asta impune un soi de empatie, cu omul din faţa ta, fără de care nu iese nimic. Trebuie să te pui în pielea omului, ca să îl înţelegi.

Rep.: Deschideţi un subiect sensibil - atentatele prin iradiere asupra redactorilor, lucru negat şi de CIA. Credeţi că au existat astfel de atentate?
A.S.: Da, şi cred că la un anumit moment dat se va şi putea demonstra acest lucru. Elementele de la SIE, fostul Centrul de Informaţii Externe, care nu a declasificat dosarele celor de la Europa Liberă, sunt grăitoare.

Rep.: Aţi simţit vreun fel de presiune în timpul realizării acestui film?
A.S.: Nu am simţit niciun fel de presiune. Am simţit ostilitate uneori, mai ales când am fost la Parlament şi am pus Radio Europa liberă în boxe. Şi deşi aveam aprobare în acest sens, parlamentarii ne-au reclamat la Secretariatul general al Guvernului şi după scurtă vreme ne-au dat afară. Dar în România se întâmplă atâtea lucruri grave la vedere, aşa că cine îşi mai bate capul cu Europa Liberă?

Rep.: Suntem în plină campanie a dosariadei CNSAS. Credeţi că filmul dumneavoastră va juca un rol în acest lucru?
A.S.: Sper că da, dar e un proces care ar fi trebuit să se fi încheiat până acum. Trebuia să ştim cine sunt oamenii, ce au făcut şi să ne lase un pic în pace. Cam atât trebuia făcut, nu mai mult. În cazul Europei Libere, ceea ce mi s-a părut interesant este că, acum, unde spui Europa Liberă ţi se spune că toţi erau spionii Securităţi. Ăsta este un efect al intoxicării care vine dinspre Securitate, pentru că pe vremea lui Ceauşescu toţi spuneau că Europa Liberă este oficina CIA. Deci, lucrurile s-au complicat destul de tare datorită nedesconspirării la timp.

Rep.: Europa Liberă nu a jucat rolul cuiva?
A.S.: A jucat, dar este greu de spus al cui. Şi asta am încercat să descifrez în film, cât de mult era secţia română sub papucul, să zicem, al influenţei americane. Şi o să vedem că lucrurile nu sunt deloc uşoare. Că nu americanii îi împingeau pe românii de la radio să fie combativi şi anticeauşişti. Dimpotrivă.

Rep.: Este un film politic?
A.S.: Fără îndoială că este şi aşa ceva. Şi un thriller şi multe lucruri, sper.

Rep.: Filmul va rula în întreaga ţară, în cinematografe. Care vă aşteptaţi să fie reacţia publicului.
A.S.: Pentru cei trecuţi de '40 de ani cred că încă există acest mit şi sunt curioşi să vadă ce este în spatele mitului. Iar pentru cei care sunt prea tineri, cred că povestea este suficient de misterioasă ca să îi aducă în sala de cinema. Din păcate, în România, situaţia cinematografelor este dezastruoasă. Dar cred că numai încercând şi riscând lucruri de genul acesta se mai poate salva ceva.


Despre buget şi documentar

Rep.: Cum vedeţi ASTRA Film Fest?
A.S.: E foarte important că există pentru noi, ca documentarişti. Nu e numai o fereastră înspre publicul românesc, multe documentare româneşti nu ajung altfel la public şi a devenit şi un nod foarte important unde se întâlnesc şi foarte mulţi invitaţi străini. E un loc unde se pot schimba impresii, filme, şi a căpătat un prestigiu dincolo de graniţele României.

Rep.: Se poate trăi din documentar?
A.S.: Câţiva pot să o facă. Şi eu asta am încercat, nu să fie un hobby. Nu este simplu.

Rep.: Pentru acest documentar aţi avut un buget de 450.000 Euro. Este unul mare?
A.S.: Pare o sumă exorbitantă pentru România. Dar depinde cu ce o compari. Dacă o compari cu un reportaj făcut la o televiziune într-o zi şi montat în două zile, ţi se pare scump. Dacă vezi ce investiţie de muncă personală, drepturi de autor şi aşa mai departe, nu ţi se va mai părea la fel.


Oamenii nu se schimbă

Rep.: De ce credeţi că Europa Liberă a prins cel mai bine la români?
A.S.: Este o întrebare care există în film. Dar cred că răspunsul stă în felul în care a trăit România comunismul - apatic, individualist şi egoist. Şi atunci era nevoie de o voce care să vină de departe şi să vorbească pentru ei.

Rep.: Vă aşteptaţi ca unii dintre cei care apar vinovaţi în film să îşi pună cenuşă în cap?
A.S.: Nimeni nu îşi pune cenuşă în cap şi asta se vede în film. Nu vreau să anticipez, dar un personaj din film spune că "nu cred că oamenii se pot schimba". Şi aşa e.