Indicațiile lui Mihai Buzea pentru acest test au fost:
"Experiență de tip școlar (de învățare). Poate fi din perioada creșei, a grădiniței, a primarei, a gimnaziului, a liceului, a facultății, a masterului, a doctoratului, a postdoc-ului. Poate fi de la un internship, de la școala de corecție pentru delicvenți minori, de la patinoar, din galeria echipei de fotbal adorate, de la un voluntariat, din armată, din pușcărie, de la PTAP, de la un curs de dans, de olărit, de zumba, yoga, gătit, înot sau croitorie; esențialul este că, în cadrul respectivei experiențe, tu ai fost cel care învăța și nu cel care preda. Cel care dădea ascultare unor ordine și nu cel care dădea ordine.
Atenție! NU o proză scurtă scrisă la persoana a treia, ci o amintire personală, scrisă la persoana întâi. Reguli de redactare: font Times New Roman de 14, spațiere la 1,15 rânduri, titlul aliniat la stânga, textul aliniat la stânga (nu centrat). Să existe un titlu (aliniat tot la stânga), iar numele autorului să fie scris sub titlu, aliniat la dreapta. Minim o jumătate de pagină word, maxim o pagină.
Absolut clar să fie că NU doresc un text de-al tău mai vechi, pe care să încerci să mi-l plasezi ca "test de admitere". Te rog frumos scrie ceva nou pentru această admitere. Refuz să plec la drum cu oamenii neserioși, leneși sau șmecheri.
Mult succes!"
Ora de istorie
Alexandru Gherasimescu
Alexandru Gherasimescu
"Nu mai pot! Gata! A curs o picătură. O simt. O să mor, Gherasimescule. O să mor dacă nu plec acum". Mă uit la el și prin ochelarii fund de borcan îi văd ochii disperați. Gura îi e strâmbă, iar mâinile parcă îi sunt sudate de șliț. Mă privește, dar nu mă vede. Aș vrea să ridic eu mâna pentru el, dar cu Istrate la catedră am învățat că nu e o idee bună. Am doar un șase la istorie, sunt cam pe muchie, deci colegul Dragoș va trebui să își facă singur curaj sau să ude podeaua. "Tu auzi că o să mor?!". Îl aud, dar ce să fac, deja se foiește atât de tare încât mișcă cu totul banca, noroc că Istrate nu bate până în ultima bancă. Nu înțeleg de ce nu ridică mâna să ceară la toaletă. E doar printre preferații profei și are oricum un nouă și un zece. Nu mai rezist în tensiunea asta, iar dacă face prea mult zgomot o să mă scoată pe mine la tablă până la urmă. Ridic mâna. Istrate se uită la mine cu neîncredere. Bine, nici mie nu-mi vine să cred că fac asta. "Ia spune Gherasimescule, te pomenești că ai reținut anii de data asta. Nu doamnă, dar aș vrea să vă rog să-l lăsați pe Dragoș să se ducă la baie". Îi simt privirea nedumerită cum caută să focalizeze când pe mine când pe Dragoș. Răspunsul se lasă așteptat, dar nu și pentru Dragoș. Îl văd cum aleargă aplecat în față pe coridorul lung al laboratorului de geografie. Nu am înțeles niciodată de ce îi spune laborator de geografie, dar bănuiesc fiindcă e una din sălile de curs care se află la capătul coridoarelor. Sper să reușească, toaletele sunt la capătul opus al U-ului școlii. "Gherasimescule, dacă tot ai ridicat mâna, poți să ne spui când au avut loc cele două războaie daco-romane? Sau poate vrei și tu la baie?". Exact de ce îmi era teamă. Ce nu știe Istrate și nici colegii mei, care râd pe înfundate, este că pe bunicul lui tata îl cheamă Traian. Așa m-am ales și eu cu al doilea prenume. "101-102 și 105-106, doamnă!".
Ca de obicei, nu zice nimic, doar își continuă lecția. Răsuflu ușurat și mă întorc și eu la revista de comicsuri.
Zece minute mai târziu aud familiarul "Gherasimescule". Mă fâstâcesc tot. "Du-te și vezi dacă Dragoș nu a căzut în toaletă. Au trecut zece minute de atunci". Mă ridic ușurat, trec pe lângă hărțile economice și geografice ale României. Mai sunt câteva atlase care stau cuminți la locul lor și apoi ușa către coridorul școlii. E liniște. Gândurile îmi fug la povestea pe care o începusem, țestoasele ninja. Deodată, pe unul din geamuri îl văd pe Dragoș în curtea școlii. Nu-mi vine să cred, dar se duelează cu un plop mai ceva ca D'Artagnan. Asta da, oră de istorie!