Doar ce spuneam cum vor unele companii să economisească bani fix de unde nu trebuie, mai precis de la echipaje, hrană, piese, adică știți voi, taman "lucrurile" care țin navele mergând și producând bani. În cazul nostru, operarea în porturile unei țări implicate într-un conflict armat.
Nu, ni s-a zis, zona aia nu e zona de conflict. Puțin mai la nord, de la paralelă 46 în sus, acolo e mai groasă treaba. Aia, abia, e zona de conflict. Totul susținut în cel mai corporatist stil, cu hărți colorate, grafice, circulare ale companiei, etc.
No, bine, ce să facem acum, dăm înainte și ajungem și la portul nostru de destinație, unde am fost întâmpinați de o coloană imensă de fum ce se ridica de pe mal, de undeva, până sus, în nori. Sau mă rog, în norul format din coloana de fum. Deschidem știrile, ce să vezi, o dronă ucraineană a lovit un rezervor dintr-un port aproape de locul unde mergem. Pesemne că nici rușii și nici ucrainenii nu au primit circularele companiei cu hărțile colorate frumos și graficele alea faine, ca să știe să stea naibii liniștiți dincolo de paralela 46. Nații încăpățânate, nu le pasă câtuși de puțin de liniile trase cu atâta grijă cu markerul negru pe hărți de niște băieți muncitori stând comod într-un birou la jumate de lume distanță, acolo unde dronele sunt doar chestii cu care îți filmezi nunta, ca să fii "trending" pe instagram.
Niște aiuriți, să bombardezi așa, puncte strategice, gen porturi, căi de transport și de comunicare, în loc să dai cu bomba mai la nord, în câmp, unde singurele victime în anotimpul asta ar fi hârciogii. Ce născocire diavolească, să lovești ținte care chiar contează...
Mă rog, lăsând ironiile și cinismul la o parte pentru moment, nu pot să nu mă gândesc că în chestii de genul acesta, oamenii au de suferit. Răniți, poate chiar uciși, sunt oameni normali, a căror singură "vină" este că încearcă să câștige un ban pentru familiile lor.
Hai să facem abstracție de cine a bombardat ce, cine a început, cine e de vină, nu suntem copii în ciclul primar, totuși. Hai să facem un efort de imaginație și să ne închipuim că cineva apropiat e acolo când cade bomba, când lovește drona. Mai contează cine a lovit? Din ce motive? Cine a început? Ne-ar încălzi cu ceva să știm toate astea? Ne-ar aduce înapoi persoana iubită? Tot ce am avea ar fi o gaură în pământ și una în suflet în ceruri.
Ura și dorința de răzbunare. Violența naște violență, oricum ai da-o. Eroii unora sunt răufăcătorii în povestea altora. Războiul este cea mai crudă, rece și bănoasă afacere. Nevinovații suferă și mor pentru profitul altora. Pentru ambiții, pentru o palmă de pământ, pentru două rânduri într-o carte de istorie sau o notă de subsol într-o enciclopedie, undeva, pe care oricum nu o citește nimeni.
Se spune că trăiești atâta vreme cât mai este cineva care își aduce aminte de tine. Eu zic că depinde și CUM își aduc aminte de tine. Prefer să trec în uitare anonim dar cu mâinile curate, decât adus aminte în râuri de sânge și mari de lacrimi..
Sunt patru zile deja de când suntem la mal și se pare că portul ne priește. Ce-i drept, nu am mai avut evenimente, avarii, nu a mai căzut nici o dronă pe nicăieri, nu mai arde nimic. E liniște și nu vezi prea multe zâmbete în jur, iar vremea nici nu încurajează buna dispoziție. E gri, e frig, parcă nu ar fi luna mai deja.
Între timp, rezultatele "sancțiunilor" impuse Rusiei se "văd", rada e plină de vapoare, iar terminalul funcționează la capacitate maximă. Nave de peste tot descarcă și încarcă marfă de tot felul de aici. Uree pentru SUA, ulei de floarea soarelui pentru India, petrol pentru Ucraina - da, citiți bine - plătit cu bani europeni... până la urmă, mașina de război nu merge cu apă, nu?
Petrolul pentru restul Europei nu mai pleacă direct, ci via India sau China, dar tot din Rusia, așa că felicitări pentru cine voia anul trecut să "îngenuncheze" economia rusească boicotând benzinăriile Lukoil. Benzina tot de aici vine, indiferent de unde o cumperi, doar că puțin mai scumpă pentru că, nu-i așa, e "ocolișul" mai mare.
Între timp, mai cade câte o bombă pe undeva, pentru că media are nevoie de subiecte, domnișoare prezentatoare care știu despre război doar ce au învățat din Salvați soldatul Ryan sau Pacientul englez, întind hărți din satelit cu ținte "strategice" bombardate ba de o parte, ba de alta, și dezbat intens strategii cu experți care arată de parcă au luptat la Plevna, în '77. 1877, ca să fiu clar... victoria se mută de la o zi la alta, ba la unii, ba la alții, pentru că orice film de succes trebuie să aibă și un element de suspans, nu?
Maeștrii păpușari își umflă conturile, iar nevinovații suferă, pentru că, din nou, un spectacol reușit trebuie să aibă și victime, cineva cu care publicul spectator să empatizeze, altfel ce motive ar avea să mimeze tristețea și grija pe social media, să mai afișeze un drapel la profil desenat peste selfie-ul din Dubai, cu vreo două hashtaguri în trend, să poată dormi liniștiți, autosatisfăcuți că au salvat încă o dată lumea cu două apăsări de tastă...
Sincer, mă simt de parcă aș urmări o ecranizare de proastă calitate a lui 1984. Știți voi, un film atât de prost încât nu-ți vine să crezi că îl urmărește cineva. Un film de la care ai vrea să ieși urlând și nu poți pentru că sunt ușile blocate. Și tot ce poți să faci e să suporți și să te întrebi când naiba o să apară pe ecran cuvintele alea eliberatoare, "the end"?
Nu există inamici în realitate, nu există partea aia, sau partea ailaltă. Totul este un spectacol. Doar sângele vărsat este, din nefericire, real. Suferința este reală, boala, foamea, frigul, sărăcia, astea sunt reale. Nu noi, ca rasă, suntem cancerul planetei, cum se tot spune. "Regizorii" filmului ăsta de prost gust pe care-l trăim, care-și numără satisfăcuți încasările de box office, ei sunt cancerul. O mână de oameni care țin între garduri 8 miliarde de oi.
Dar hei, ne-am postat hashtagul, ne-am făcut datoria, e timpul să ne plănuim următoarea vacanță. Între timp, tancul care încarcă petrol pentru Ucraina a terminat și pleacă.
Somn ușor...
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
