Imagini cu oameni protestînd împotriva puterilor abuzive de pretutindeni - singura icoană mundană, singurul chip admisibil, adică purtător de speranță, al umanității. Singurul popor universal (transetnic).
Recentele crize trecute au fost prilej de învățătură: ceva economie, ceva medicină, ceva Islam(uri), după care ceva balistică, chestii serioase, cît să știm ce ni se întîmplă. Dar acum trebuie să citim numai debili, alai de fanatici plați, pe gustul "poporului", canal de deversare de poncife radioactive regurgitat peste lume, conductă cu deșeuri fosile spartă în subsolul pieței publice. Pantă tot mai abruptă. Grea cumpănă între spaimă și greață. Pe scurt: au ieșit dejecțiile la suprafață, și noi ne bucurăm că avem carburant. Dar așa se întîmplă cînd nu tragi apa la timp (sau "n-ai tras podul de la mal") - și mai ales cînd nu te ștergi. Începe să te mănînce, și ți se pare că capeți elan. Și tot așa. Avem nevoie nu de Salvare, ci de Vidanjă.
"Lorsqu'on est dans un tel climat de répression aux Etats-Unis et au bord d'une guerre avec la Russie, la lutte contre le wokisme n'est plus le combat prioritaire": "Când te afli într-o asemenea atmosferă în Statele Unite și pe buza unui război cu Rusia, lupta împotriva wokismului nu este lupta prioritară" (Nathalie Heinich, autoare a cărții Le Wokisme serait-il un totalitarisme?, Albin Michel, 2023.
Îi transmit deci (dublu indirect) mesajul de mai sus unui domn profesor parizian invitat la București să înalțe "subțiri" perdele de fum în fața actualității adevăratei "lumi în care trăim". La momentul potrivit. Căci așa-numitul (cu cît mai vag, cu atît mai eficace, la fel ca nazista "artă degenerată") wokismul poate fi o "religie", dar la putere sînt acum sectele reunite, adevărații sataniști anti-Enlightenment. Ăl Luminos, nu ăsta Dark.
Lumea intelectuală fină vorbește (căci nu dezbate) despre "religia woke" și despre nostalgie, în nicun caz despre secta Trump, adică taman nu despre "lumea în care trăim". În ceea ce mă privește, am doar nostalgia viitorului.
"Bagatele, flecuștețe, mofturi pentru un masacru", hein?
Aproape Zen: aproape că Trump nu trebuie înfruntat, trebuie aproape doar lăsată, mobilizată realitatea pe care o bruschează să i se întoarcă în freza aproape parcă anume făcută pentru asta. Aproape. Înțeleaptă, fină mobilizare, organizare a realității "obiective". Aproape...
Virilist? Masculinist? Rapist. Wanker. Soluția sexuală finală. Rapidă. Fast flood...
Mesaj pascal ("porunca vremii"): invadează, ocupă, ucide! Șantajează! Vei avea întotdeauna dreptate.
"The administration (Trump) is not anti-woke; it is woke with right-wing characteristics." "Pilonii democrației sunt școlile, universitățile, media și sistemul judiciar. Toate acestea sunt atacate". Pentru artificializarea nu numai a solurilor, ci a inteligenței, și pentru transformarea libertății în "lagăr de consum" global (Jason Stanley, profesor de filosofie, specializat în practicile și limbajul regimurilor autoritare, a părăsit recent universitatea Yale pentru Munk School of Global Affairs and Public Policy de la Universitatea din Toronto, Canada).
"Este o ficțiune totală. Marxiștii nu controlează universitățile de elită din America, nu au lansat atacuri asupra libertății de exprimare. Războiul împotriva «wokismului» a fost linia cea mai avansată a frontului de atac global al extremei drepte asupra democrației. Este vorba de o trădare intelectuală a elitei media arogante, care se credea ea însăși la adăpost" (idem).
Excremențial.
Corneliu Bjola: "Dacă partea pro-europeană nu reușește să mobilizeze măcar două milioane de votanți, atunci lucrurile vor fi clare: România va aluneca spre fascism, iar fiecare dintre cei care au stat acasă vor fi complici. Vor fi întrebați: «Unde erai pe 18 mai 2025, cînd România a fost împinsă în fascism? Ce ai făcut atunci? City-break? Micii cu prietenii? Un film pe Netflix? Dar cînd legionarii lui Potra vor bate la ușă cu listele negre, te vei uita tot la Netflix?» Sînt rare momentele în care oamenii trebuie să-și dovedească patriotismul adevărat - nu cel de mucava, întors spre Moscova, ci cel autentic, ca în 1848, 1859, 1918 sau 1989. Ziua de 18 mai 2025 este, fără îndoială, un astfel de moment", consideră profesorul Corneliu Bjola într-un interviu pentru Epoch Times.
Asta e lumea în care trăim, plină de nostalgii suprapuse ca straturi de fard și fără niciun plan de viitor autentic (autentic adică eliberator, nu represiv).
Anunțata, deja performativ auto-lăudata doar ca proiect "măreție regăsită" a Americii Mici (fără Sud, Nord și restul lumii) este de fapt o mare rușine și o imensă nerușinare. Cuvintele simple, la locul lor. Plus percepții juste, corecte. Realism minimal.
În Nord neatenți, emotivi, născuți dezarmați și autocultivați "carne vie", falși și flasci, apatici dar pofticioși, enervați doar de consum, cu nervi doar de piață și puf, în Sud chinuiți sistematic și maltratați cu metodă de generații, chiar că e momentul perfect, potrivit: cum să nu-ți vină să vrei să te simți om și bărbat călcînd în picioare și bătîndu-ți joc de o asemenea umanitate distrusă, reunită în dezarmare?
Aproape că urăsc (nu mai e mult) termenul supercontemporan de "reziliență", o simplă metaforă neavenită și nepotrivită (dar bună, de neînlocuit chiar cînd vrei să numești ceva greu, dacă nu imposibil de conceptualizat științific), de fapt, ca mulți dintre termenii mai mult sau mai puțin pretins științifici. Vine din fizică, mecanică & industrie, metaforă mai degrabă dezonorantă deci, dar pînă și acolo se vorbește (vorbea) mai curînd de "rezistența materialelor". Prea multă revenire fără devenire. Fals concept pervers, echivalent aproape cu nesimțire (anorganică). Din reziliență în reziliență, pînă unde? Avem acum răspunsul: pînă aici. Am ajuns aici pentru că nu (ne-)am spus niciodată "pînă aici!". Pînă aici am ajuns nespunînd Pînă aici! Dar ne revenim noi, sclavi noi și (și) mai fericiți. Reziliența: doar ca etapă în vederea rezistenței. Din păcate, e fals: dacă ai rezistat, de ce să mai reziști?
Caut, încerc, mă zbat. Voi nu? Voi ce? Voi cum?
Sau cum se scria acum cîțiva ani: AIGATA! GATA cu glumițele fals nevinovate, GATA cu prostiile periculoase, aerul e și așa încărcat cu gaze fosile de mină din beciurile cu crime ale istoriei ușor explozibile, nouă chiar asta ni se întîmplă chiar acum și nu ne dăm seama, continuăm să ne jucăm cu focul: TOCMAI SĂRIM ÎN AER. Gata!
Căci nu, nu de înfrîngere, de posibilitatea, de eventualitatea sau chiar de inexorabilitatea înfrîngerii trebuie să ne temem, ci de inexistența luptei.
Recentele crize trecute au fost prilej de învățătură: ceva economie, ceva medicină, ceva Islam(uri), după care ceva balistică, chestii serioase, cît să știm ce ni se întîmplă. Dar acum trebuie să citim numai debili, alai de fanatici plați, pe gustul "poporului", canal de deversare de poncife radioactive regurgitat peste lume, conductă cu deșeuri fosile spartă în subsolul pieței publice. Pantă tot mai abruptă. Grea cumpănă între spaimă și greață. Pe scurt: au ieșit dejecțiile la suprafață, și noi ne bucurăm că avem carburant. Dar așa se întîmplă cînd nu tragi apa la timp (sau "n-ai tras podul de la mal") - și mai ales cînd nu te ștergi. Începe să te mănînce, și ți se pare că capeți elan. Și tot așa. Avem nevoie nu de Salvare, ci de Vidanjă.
"Lorsqu'on est dans un tel climat de répression aux Etats-Unis et au bord d'une guerre avec la Russie, la lutte contre le wokisme n'est plus le combat prioritaire": "Când te afli într-o asemenea atmosferă în Statele Unite și pe buza unui război cu Rusia, lupta împotriva wokismului nu este lupta prioritară" (Nathalie Heinich, autoare a cărții Le Wokisme serait-il un totalitarisme?, Albin Michel, 2023.
Îi transmit deci (dublu indirect) mesajul de mai sus unui domn profesor parizian invitat la București să înalțe "subțiri" perdele de fum în fața actualității adevăratei "lumi în care trăim". La momentul potrivit. Căci așa-numitul (cu cît mai vag, cu atît mai eficace, la fel ca nazista "artă degenerată") wokismul poate fi o "religie", dar la putere sînt acum sectele reunite, adevărații sataniști anti-Enlightenment. Ăl Luminos, nu ăsta Dark.
Lumea intelectuală fină vorbește (căci nu dezbate) despre "religia woke" și despre nostalgie, în nicun caz despre secta Trump, adică taman nu despre "lumea în care trăim". În ceea ce mă privește, am doar nostalgia viitorului.
"Bagatele, flecuștețe, mofturi pentru un masacru", hein?
Aproape Zen: aproape că Trump nu trebuie înfruntat, trebuie aproape doar lăsată, mobilizată realitatea pe care o bruschează să i se întoarcă în freza aproape parcă anume făcută pentru asta. Aproape. Înțeleaptă, fină mobilizare, organizare a realității "obiective". Aproape...
Virilist? Masculinist? Rapist. Wanker. Soluția sexuală finală. Rapidă. Fast flood...
Mesaj pascal ("porunca vremii"): invadează, ocupă, ucide! Șantajează! Vei avea întotdeauna dreptate.
"The administration (Trump) is not anti-woke; it is woke with right-wing characteristics." "Pilonii democrației sunt școlile, universitățile, media și sistemul judiciar. Toate acestea sunt atacate". Pentru artificializarea nu numai a solurilor, ci a inteligenței, și pentru transformarea libertății în "lagăr de consum" global (Jason Stanley, profesor de filosofie, specializat în practicile și limbajul regimurilor autoritare, a părăsit recent universitatea Yale pentru Munk School of Global Affairs and Public Policy de la Universitatea din Toronto, Canada).
"Este o ficțiune totală. Marxiștii nu controlează universitățile de elită din America, nu au lansat atacuri asupra libertății de exprimare. Războiul împotriva «wokismului» a fost linia cea mai avansată a frontului de atac global al extremei drepte asupra democrației. Este vorba de o trădare intelectuală a elitei media arogante, care se credea ea însăși la adăpost" (idem).
Excremențial.
Corneliu Bjola: "Dacă partea pro-europeană nu reușește să mobilizeze măcar două milioane de votanți, atunci lucrurile vor fi clare: România va aluneca spre fascism, iar fiecare dintre cei care au stat acasă vor fi complici. Vor fi întrebați: «Unde erai pe 18 mai 2025, cînd România a fost împinsă în fascism? Ce ai făcut atunci? City-break? Micii cu prietenii? Un film pe Netflix? Dar cînd legionarii lui Potra vor bate la ușă cu listele negre, te vei uita tot la Netflix?» Sînt rare momentele în care oamenii trebuie să-și dovedească patriotismul adevărat - nu cel de mucava, întors spre Moscova, ci cel autentic, ca în 1848, 1859, 1918 sau 1989. Ziua de 18 mai 2025 este, fără îndoială, un astfel de moment", consideră profesorul Corneliu Bjola într-un interviu pentru Epoch Times.
Asta e lumea în care trăim, plină de nostalgii suprapuse ca straturi de fard și fără niciun plan de viitor autentic (autentic adică eliberator, nu represiv).
Anunțata, deja performativ auto-lăudata doar ca proiect "măreție regăsită" a Americii Mici (fără Sud, Nord și restul lumii) este de fapt o mare rușine și o imensă nerușinare. Cuvintele simple, la locul lor. Plus percepții juste, corecte. Realism minimal.
În Nord neatenți, emotivi, născuți dezarmați și autocultivați "carne vie", falși și flasci, apatici dar pofticioși, enervați doar de consum, cu nervi doar de piață și puf, în Sud chinuiți sistematic și maltratați cu metodă de generații, chiar că e momentul perfect, potrivit: cum să nu-ți vină să vrei să te simți om și bărbat călcînd în picioare și bătîndu-ți joc de o asemenea umanitate distrusă, reunită în dezarmare?
Aproape că urăsc (nu mai e mult) termenul supercontemporan de "reziliență", o simplă metaforă neavenită și nepotrivită (dar bună, de neînlocuit chiar cînd vrei să numești ceva greu, dacă nu imposibil de conceptualizat științific), de fapt, ca mulți dintre termenii mai mult sau mai puțin pretins științifici. Vine din fizică, mecanică & industrie, metaforă mai degrabă dezonorantă deci, dar pînă și acolo se vorbește (vorbea) mai curînd de "rezistența materialelor". Prea multă revenire fără devenire. Fals concept pervers, echivalent aproape cu nesimțire (anorganică). Din reziliență în reziliență, pînă unde? Avem acum răspunsul: pînă aici. Am ajuns aici pentru că nu (ne-)am spus niciodată "pînă aici!". Pînă aici am ajuns nespunînd Pînă aici! Dar ne revenim noi, sclavi noi și (și) mai fericiți. Reziliența: doar ca etapă în vederea rezistenței. Din păcate, e fals: dacă ai rezistat, de ce să mai reziști?
Caut, încerc, mă zbat. Voi nu? Voi ce? Voi cum?
Sau cum se scria acum cîțiva ani: AIGATA! GATA cu glumițele fals nevinovate, GATA cu prostiile periculoase, aerul e și așa încărcat cu gaze fosile de mină din beciurile cu crime ale istoriei ușor explozibile, nouă chiar asta ni se întîmplă chiar acum și nu ne dăm seama, continuăm să ne jucăm cu focul: TOCMAI SĂRIM ÎN AER. Gata!
Căci nu, nu de înfrîngere, de posibilitatea, de eventualitatea sau chiar de inexorabilitatea înfrîngerii trebuie să ne temem, ci de inexistența luptei.