Mă, fraților, și dacă o să fie bine, mă?

Mă, fraților, și dacă o să fie bine, mă?

Nu doar în noaptea aia, când, Doamne ajută, o să fim la Universitate și-o să plângem și-o să ne bucurăm mai tare decât dac-ar câștiga România cupa mondială, zic după. La pasărea chioară, îi face Dumnezeu cuib, nu așa se zice? Poate, nu poate, sigur, suntem la o răscruce. Doar că mergeam ieri pe stradă cu Alex, mirosea a cireși și a ploaie și mă gândeam la viața asta mică așa, a noastră, în care NU ne lăfăim în bani, muncim de rupem și suntem cât pe ce să se cace cineva-n mica noastră fericire care ne e de-ajuns. Ș-am început să-i zic iarăși vorbe din PAM: "voi toți ăștia care vă-nvârtiți p-aici cu invidia voastră meschină, cu furia voastră, cu ura voastră față de sexul pe care nu l-ați făcut, față de fericirea pe care n-ați găsit-o, față de viața pe care n-o trăiți, toți aveți nevoie de-o voce: aveți nevoie de cineva care să vă spună cine-i vinovat pentru nefericirea voastră, altfel dați foc parlamentului, sau unui mall, sau vouă înșivă. Abia asta ar fi păcat. Iar vocea asta sunt eu." Am vrut să-i scriu lui Mayenburg, care-și reneagă piesa asta, să-i zic: nentule, habar n-ai tu ce bijuterie ai scris. Habar n-ai tu ce se întâmplă la noi în țară. Și-n timp ce-mi făceam socoteala că o să mâncam roșii cu brânză și ceapă, în timp ce râdeam semi-amar și făceam glume că ne trimite cineva la canal, în timp ce mergeam așa, într-o tăcere de-o tăiai cu cuțitul, i-am zis: mă, și dac-o să fie bine, mă?

O să fie și rău. Crește euro, scade euro, ne facem vacanța la 2 mai, bem tuborg nu aperol la cârciumă, strângem cureaua, dăm ture de stadion, mai renunțăm la vreun abonament de streaming, pizda mă-sii, nu-i bai, am trăit veri întregi pe datorie de la doamna Geta și m-am dus la școala cu aceeași pereche de blugi și n-a murit nimeni. Am învățat ce-nseamnă banu' și ani de zile l-am citat pe Florian Pittiș "că banii nu contează, dar e grozav să-i ai, și asta a fost totul în acea zi de mai." Poate în sfârșit se adaugă la orele de istorie un capitol despre demitizarea comunismului, poate profesorii nu o să mai îndrăznească să spună că pe vremea lui Ceașcă era mai bine, poate în sfârșit învățăm despre legionarism și holocaust. Poate în loc de Sadoveanu, se predă Patapievici. Poate se adaugă literatură universală, poate, poate, poate, poate, futu-i mama mă-sii, poate o să fie bine. Poate o să trăim într-o lume în care șoferul de bolt, citez, face pușcărie dacă spune: "să vină Zelea Codreanu că vreau să beau sânge de evrei morți." Și mai citez încă unul cu care am mers ieri: "pe negrii i-aș băga în lagăr cu tot cu copiii lor, aș desființa banii și pe toți chiaburii i-aș duce la canal." N-am zis nimic, doar l-am înregistrat. Păi, băi, pulica, chiaburu' ăla-i și taică-miu, mă, care muncește zi și noapte de-i sar capacele, băi, nemernicule, și n-a avut ÎN VIAȚA LUI UN CONCEDIU. Și plătește taxe și impozite. Ș-am vorbit cu ciobanii lui, mai mici ca mine, mi-au zis câți bani au în contu' de economii. Un miliard, în lei, băh. Și m-am uitat la tata, pe vremea aia - acu 3 ani - aveam salaru' 24 de milioane. Atâta. Atâta ia un actor la început de drum. Și nentu' guru vorbește de banane și blugi și egalitate. Păi io n-aș fi vrut, mă, să fiu Jennifer Lawrence? Să joc în producții d-alea Marvel, să iau și io un Oscar, să mă duc în Santorini? Prima mea vacanță mi-am făcut-o la 24 de ani, vai de curu' meu, c-o pereche de teniși care mi-au făcut bătături de-abia am mai putut să văd Parisu'. Și p-orma spre finalu' vacanței când am rămas fără bani, mi-am luat ca o româncă get beget ce sunt bere-n camera de hotel de la supermaket. Da' știți care-i diferența între noi ăștia care vrem libertate și voi care vreți egalizare cu buldozer chit că rupeți mâini și picioare? E că io-n camera aia de hotel ascultam Jaques Brel și eram fericită. Și făceam dragoste și râdeam și mă plimbam prin Europa.

Urâți elitele? Pe Papahagi? Pleșu? Tismăneanu? Baconschi? Liiceanu? Patapievici? Rebengiuc? Etc., etc., etc. Cum dracului s-a ajuns, mă, la așa ceva? Să te piși cu jet în mințile luminate ale unora? Că io uneori le citesc postările și cărțile și nu-nțeleg nimic, da' zic uite, fă, proasto, ce minți au ăștia. Și mă bucur că asist și io în tăcere la preumblarea unor idei pe traseu' intelectual românesc, unde din când în când, se mai iscă și așa ceva.

Și-n fine. Mergeam pe stradă, mirosea a ploaie și țineam de mână un om cu care stăm în chirie, trăim în unele luni mai bine, în altele mai prost, da' de bine de rău, trăim. Avem un ford micuț cu care mergem acasă sau la mare, aicea, la noi în țară, ne cumpărăm cărți de la anticariate, mâncăm ba pipote cu cartofi, ba uneori câte-o vită, și ne-ajunge, mă. Din când în când mai zic și io, ce-are, mă Jennifer Lawrence și n-am io? Și p-ormă îmi trece. Că mie-mi place aicea la noi în țară, de unde doamna de la POT ne zice să ne facem bagajele. Și un' să mă duc, făi? Unde? Și uite de-aia tre-să sper că...

Mă, și dacă o să fie bine, mă?