Port peste inimă
ca platoșă
o mică inimă de lemn.
A cioplit-o cu mâinile ei o profesoară de geografie
din Melitopol.
Poate de-aceea arată ca o hartă
a tuturor inimilor tuturor femeilor
care-au fugit din casa lor în bezna ocupației
și au pătruns în bezna viitorului.
"Acum la mine locuiesc dușmanii,"
spune profesoara de geografie
care vinde inimi pictate
pe un pod din Bratislava.
"Dac-aș putea
mi-aș aprinde mie inima
ca pe o torță
să arăt drumul spre casă - ținta focului.
Poate-atunci
nu m-ar mai durea la fiece atac aerian
ca la schimbarea de vreme."
Am inima împietrită
de ură," spune profesoara de geografie.
"Sunt o femeie din lemn care
vinde inimi din lemn pe un pod măturat de vânt.
În biografia mea, o linioară în loc de adresă.
Ia te rog
inima asta în dar.
Poate este
cea adevărată.
(În românește de Ioana Ieronim, după versiunea engleză din ucrainiană de Anna Antonova)
(în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Melcul de deșert / Desert Snail // Femeia mexicană care a murit în deșert / The Mexican Woman Who Died in the Desert, Judith Wilkinson, traducere de Adrian-Florin DuțăIntersecție, Leonid DimovTraversând deșertul Murzuq. Pregătiri pentru deșert / Traversing the Murzuq Desert. Preparing for the Desert / Pe sub radar / Under the Radar, Judith Wilkinson, traducere de Adrian-Florin DuțăOrhideea de la Goran, Mariana DanOrașul fără nume, Ilarie VoroncaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate