Era în toamna anului 1958. Cu toată pompa specifică epocii, la trei ani de la moartea celui mai mare muzician român, ţara sa natală hotăra să-l omagieze prin inaugurarea unei festival trienal. Prima ediţie s-a desfăşurat între 4 şi 22 septembrie, adunând la Bucureşti unele dintre cele mai mari nume ale muzicii contemporane.
A fost invitată şi fosta soţie a lui Enescu, stabilită la Paris, Maria Cantacuzino-Enescu, care a refuzat cu eleganţă invitaţia, mulţumind statului român pentru iniţiativă. S-a dorit a fi o inaugurare impresionantă, girată organizatoric de preşedintele Academiei din acea vreme, Traian Săvulescu, sălile în care s-a desfăşurat festivalul fiind Ateneul Român şi Opera din Bucureşti. Dintre personalităţile muzicii internaţionale prezente la festival amintim numele dirijorilor Sir John Barbirolli, Carlo Felice Cillario şi Carlo Zecchi, violoniştilor Yehudi Menuhin şi David Oistrah şi pianiştilor Claudio Arrau, Monique Haas sau Halina Czerny-Stefanska. Acestora li s-au alăturat numele cele mai importante al artei interpretative româneşti, precum Maria Fotino, Valentin Gheorghiu, Ştefan Gheorghiu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov sau dirijorii Alfred Alessandrescu, Constantin Bugeanu, Mircea Cristescu, George Georgescu şi Constantin Silvestri.
(David Oistrach, Yehudi Menuhin, George Georgescu)
Celebra muziciană franceză Nadia Boulanger, prezentă la această ediţie inaugurală, afirma: "După părerea mea, publicul formează o categorie de oameni de care în general uităm complet. Eu am fost de-a dreptul uimită de participarea publicului românesc. Pe o căldură toridă, sala de concert era plină până la refuz; oamenii ascultau ore întregi şi se întorceau din nou; am remarcat entuziasmul, gentileţea şi generozitatea acestui public."
Sub egida primei ediţii a festivalului "Enescu" a avut loc la 22 septembrie prima audiţie românească a operei Oedip de Enescu, sub bagheta lui Silvestri, la Teatrul de Operă si Balet din Bucureşti. Regia era semnată de Jean Rânzescu, iar în rolul titular era David Ohanesian. Sir John Barbirolli afirma pe atunci: "Există în Oedip-ul lui Enescu lucruri cu totul uimitoare. Dramatismul său este de o forţă aproape unică. Mai ales sonorităţile orchestrale îmi par extrem de interesante prin ineditul lor. Personalitatea lui Enescu se relevă în această operă cu o originalitate fără egal. Oedip este de o mare importanţă internaţională. Voi face totul pentru ca el să fie inclus în repertoriul de la Covent Garden". Acest eveniment nu s-a întâmplat (încă), dar Oedip s-a montat la Berlin şi Viena. La acea primă ediţie s-au cântat alte 12 lucrări enesciene, o seamă de lucrări de compozitori români, dar şi piese esenţiale ale repertoriului internaţional clasico-romantic şi al secolului XX.
(Sir John Barbirolli)
Un alt celebru muzician al epocii, Iacov Zak, declara despre atmosfera acelor două săptămâni şi jumătate de festival de acum aproape jumătate de secol: "Tot Bucureştiul respiră zilele acestea aerul festivalului. Peste tot auzi discuţii despre cutare artist, despre cutare concert, despre cutare concurent, primeşti elogii, saluturi şi iar auzi discuţii pasionate - toate dovedesc marea dragoste pentru muzică a poporului român."
Vom reveni cu comentarii despre ce se întâmplă acum la Festivalul "Enescu", la 45 de ani de la debut. Pentru alte amănunte puteţi vizita şi pagina de web a festivalului.
PS: Citiţi un alt articol despre Festivalul Enescu