Producția unui spectacol în care vor juca persoane cu dizabilități motorii reprezintă o premieră în România. Distribuția este completată de Mihaela Velicu și Florin Aioane. Cu cel din urmă am povestit despre ce presupune munca la un astfel de spectacol, care sunt provocările unei distribuții mixte de acest gen, precum și despre necesitatea realizării proiectelor artistice cu teme sociale și comunitare.
Laura Ducu: Până să faci parte din distribuția Nicio pastilă magică, te-ai gândit la aspectele legate de accesibilitatea persoanelor cu dizabilități motorii în teatrele din România? Ce te-a frapat cel mai mult să descoperi de când ești parte a acestui proiect?
Florin Aioane: S-a întâmplat de multe ori ca persoane cu dizabilități motorii să facă parte din public, dar niciodată nu au întâmpinat probleme de accesibilitate, din fericire. Cred, totuși, că există și spații care nu sunt dotate corespunzător și care le îngreunează și limitează accesul, din păcate.
Cel mai mult m-a frapat povestea și faptul că e inspirată dintr-un caz real. Din motive lesne de înțeles, o să mă abțin să detaliez pentru a nu strica surpriza.
L.D.: Cât de necesar crezi că este un astfel de proiect în România 2025?
F.A.: Foarte necesar. Pe lângă șansa de a lucra la un spectacol de teatru, de a experimenta ce înseamnă să fii pe scenă, acestor oameni li se oferă ocazia de a expune impresiile, problemele, constatările și raportările la teatru ale celor care prezintă dizabilități motorii. În textul piesei apar toate aceste lucruri și îi reprezintă și pe ei, cu siguranță.
L.D.: Din distribuție fac parte și 5 actori amatori, toți cu dizabilități motorii. Cum ai privit faptul că vei lucra într-o astfel de distribuție mixtă?
F.A.: Eram destul de îngrijorat până să citesc textul. Am avut preconcepții și mă gândeam că o să fie foarte dificil să conturăm traseele fizice ale personajelor - interacțiunile dintre ele și mișcările, în general. Fiind și amatori, m-am gândit că o să fie foarte greu să operăm în maniera asta, fără să îi punem într-un disconfort mare. Însă povestea prezintă deja parcursurile unor persoane cu dizabilități motorii și, practic, "harta" traseelor e, în mare parte, conturată.
L.D.: Știu că ați repetat destul de mult pe text, online, apoi, în a doua parte a lunii iunie 2025, ați trecut la repetiții în spațiu. Cum a fost procesul de lucru pe text?
F.A.: Ne-am axat, în principiu, pe "decodificarea" intențiilor, scopurilor și parcursurilor emoționale ale personajelor. Am încercat să acoperim, cât se poate, tot ce ține de înțelegerea situațiilor de joc.
L.D.: Pentru tine, ca actor, cât de importantă este etapa de lucru pe text? Care sunt aspectele cele mai importante pe care le construiești în această etapă?
F.A.: Este esențială această etapă. Textul reprezintă pentru mine setul de instrucțiuni prin care reușesc să parcurg și să înțeleg lumea conturată de autor. Cu cât asimilez mai bine și mai profund toate detaliile conturate de dramaturg, cu atât o să-mi fie mai ușor să mă descurc și să mă stabilesc în această "minunată lume nouă".
L.D.: Fără a oferi prea multe spoilers, ce ne poți spune despre personajul pe care-l joci în Nicio pastilă magică? Ce anume te leagă de el cel mai tare?
F.A.: Joc mai multe personaje, dar cel mai important e prietenul personajului principal. Mă leagă faptul că e genul de prieten care-și impulsionează constant amicul să acționeze și să nu-și piardă timpul analizând excesiv. Cam asta fac și cu prietenii mei în viața reală. Mi-e mult mai ușor să le inspir încredere lor și să-i îndemn pe ei să acționeze, deși tare mi-aș dori de multe ori să pot să-mi ofer și mie același tratament.
L.D.: Cu ce mesaj ai spera tu să plece publicul după reprezentațiile programate în iulie 2025?
F.A.: Mi-aș dori să li se topească preconcepțiile legate de persoanele cu dizabilități motorii și să fie inspirați de povestea asta ca să acționeze mai mult pentru comunitățile din care fac parte.
L.D.: Vezi un viitor al acestui proiect, dincolo de aceste reprezentații? De ce crezi că multe dintre spectacolele finanțate prin fonduri nerambursabile dispar imediat după ce se termină finanțarea?
F.A.: Tot ce pot să sper e că în viitor o să existe mai multe modalități de finanțare. Crudul adevăr e că fără resurse materiale e foarte greu să continui să dezvolți și să furnizezi demersuri teatrale cu teme sociale, politice și comunitare.
L.D.: Ai mai colaborat la astfel de proiecte? Este vreunul mai apropiat ție, care nu mai ajunge azi la public și ți-ai fi dorit să continue?
F.A.: Mai fac parte dintr-un astfel de proiect, da. Se numește Acest loc blestemat. E un spectacol de teatru scris de Anamaria Feraru și Ruxandra Simion și se joacă la Centrul Educațional Replika. Povestea este inspirată și bazată pe mărturiile unor tineri privați de libertate, de la Centrul de Detenție din Craiova. Din fericire, a fost proaspăt refinanțat prin AFCN, așa că vom continua să-l jucăm în București, dar și în centre de detenție.
L.D.: Și dacă tot vorbim de spectacole din care ai făcut parte... care ai zice că este cel care te-a marcat sau transformat cel mai mult și de ce și cum?
F.A.: Un spectacol de teatru pentru liceeni, A little drop of Hamlet de Ilinca Prisăcariu, după celebra piesă shakespeariană. A fost o adaptare făcută de Ilinca și regizată de Lenuș Moraru - coordonatoarea trupei de teatru pentru liceeni, Atelierul de Teatru din Botoșani. Trupă din care făceam și eu parte. Am fost Hamlet și toată munca la acest spectacol m-a făcut să-mi dau seama că mi-aș dori să continui să fac asta și la nivel profesionist. Am aprofundat rolul și mi-am dat seama că mă atrage foarte tare să parcurg emoțional toate situațiile prin care trece acest personaj, fără să pretind că sunt altcineva. Dar cu plasă de protecție, cu siguranță. Era un joc, până la urmă.
L.D.: Cât este de importantă chimia între actorii din distribuția unui spectacol? Și ce faci când ea nu există?
F.A.: Nu cred că este foarte relevantă, sincer. Mă ajută foarte mult să am parteneri buni și să constat că vedem, profesional, lucrurile la fel, dar în esență e o meserie de echipă și cam atât. O să lucrăm împreună, nu o să locuim în aceeași casă. Ca-n fotbal. Dacă echipa dă gol, nu mai contează cât de multă 'chimie' există între fotbaliști.
L.D.: Timp de câțiva ani ai lucrat la Teatrul de Stat din Constanța, dar în 2024 ai decis să te relochezi definitiv în București. În prezent ești actor independent, colaborezi cu mai multe teatre din acest sector. Cum ți se pare munca în teatru independent versus cea dintr-un teatru de stat? Cu ce plusuri și minusuri vine fiecare?
F.A.: Statutul de angajat într-o instituție e reconfortant pentru că ești remunerat lunar, primești roluri pentru că e o competiție mai mică sau, uneori, inexistentă pentru categoria ta. În același timp, programul și nevoile instituției devin prioritare. Te pot îngrădi profesional. Statutul de independent nu vine cu garanția unei remunerări constante, dar îți permite să explorezi mai multe echipe de lucru, mai multe proiecte cu diverse tematici, mai multe medii de lucru (media, de exemplu).
L.D.: Ai cochetat și cu actoria de film. Unde te simți mai bine - pe scenă sau în fața camerei de filmat și de ce?
F.A.: Sunt sporturi diferite. Actoria de teatru e mai solicitantă - în timpul unei reprezentații trebuie să redai traseul unei povești sau al unui personaj într-un timp comprimat, mijloacele de expresie sunt mari (ca să 'cuprindă' sala), iar scenele, de regulă, au mize foarte mari, importante. Nu e niciodată timp de 'tolăneală' - cel puțin așa cum văd eu lucrurile. Se alocă, totuși, mai mult timp pentru repetiții. La film timpul pentru repetiții e limitat, costurile sunt mult mai mari pentru că locațiile și echipele de filmare sunt scumpe, iar actoria e diferită. Mijloacele de expresie sunt adaptate obiectivelor camerei de filmat, iar procesul e unul migălos. Trebuie reluate scenele și filmate din unghiuri diferite, păstrând, pe cât posibil, traseele fizice și acțiunile la fel, altfel e foarte greu de montat.
L.D.: Dacă nu ai mai putea fi actor... ce altceva ai face?
F.A.: Acum nu mă văd făcând altceva în afara sferei artistice. Probabil mi-ar plăcea să regizez sau să predau actorie.
***
Spectacolul Nicio pastilă magică / No Magic Pill are programate 6 reprezentații în luna iulie 2025 la Teatrul Național București, Sala Media. Biletele au fost puse în vânzare: https://bit.ly/3HBK9Gg
Reprezentația din 10 iulie va fi transmisă și live, pe platforma PiciorDePlay și va rămâne disponibilă pentru vizionare online timp de 48 de ore.