Ca să vezi, fiică-mea are chef de vorbă. Sigur vrea ceva, altfel n-ar fi sunat. Sau ar fi scurtat-o, fără atâtea introduceri.
Țin telefonul cu umărul și-l simt cum alunecă, dar mi-au mai rămas de făcut câteva gogoloaie și vreau să le termin. N-am chef să-l murdăresc, că mi-am luat de curând o husă nouă și se cam văd petele pe ea, așa că ultimele perișoare le fac mai mari decât cele obișnuite.
Mă uit în jur. Unde-oi fi pus ștergarul ăla? Dă-l încolo, n-o să stau acuma să-l caut, mă șterg de șorț și iau telefonul în mână. Presimt că o să ne lungim și mă duc la cuier, să-mi iau căștile din poșetă.
- Ce planuri ai azi? Ieși cu fetele? Parcă ziceai ceva de o terasă nouă, o întreb.
- Of, da, ăsta era planul, dar a picat, nu mai ieșim nicăieri. Iulia a zis că nu se simte prea bine, iar Sorana a zis că dacă Iulia nu mai poate, atunci nu iese nici ea, că nu-i fun să ieșim numai noi două.
- Și Ancuța? Nu era vorba că ieșiți toate patru?
- Ancuța ne-a anunțat deja că nu mai vine. Stă cu aia mică, că Ioana are programare la medic și bărbatu-său e în delegație. De când s-a născut nepoată-sa, ne-a făcut faza asta de un milion de ori.
- Stai numai puțin, o întrerup, mi-am luat căștile... gata, le-am pus, zi acuma.
- Păi, asta era.
Ce o tot lungește atâta? Mă întorc în bucătărie. Pun deoparte tava cu perișoare, apoi iau tocătorul și mă apuc să tai zarzavaturile.
- Mai ai un pic de timp, să te întreb ceva? continuă ea.
Aha, acuma-i acuma. Să vezi că-i trebuie bani.
- Da, mamă, sigur, îi răspund, și trec la ceapă.
Măcar să știu o treabă.
- Vreau să fac niște piept de pui la grătar cu o salată orientală, o aud.
- Serios? mă ia gura pe dinainte, dar o dreg rapid din mers. Adică, ce tare!
- Da, am zis că, dacă tot stau azi acasă, să fac ceva de mâncare și să-mi rămână și pe mâine, să am ce duce la birou.
Ori n-a auzit, ori e în toane bune. Și are și chef de gătit.
- Așa, și vrei să-ți spun cum se face?
- Păi, da, adică numai salata, că restul știu, am mai făcut când a fost Alex la mine și mi-a ieșit bine. Adică el a zis că i-a plăcut.
Ce-i atâta filosofie cu salata aia? Ce nu știi? Să fierbi niște cartofi? Deschid însă gura și zic:
- Sigur, o să vezi că și de data asta o să-ți iasă foarte bine!
- Sper. Data trecută, am făcut cum mi-ai zis cu orezul și a fost chiar bun. Am pus o cană de orez și două de apă, fix cum ai zis. Super bun! Așa că vreau să văd cum e cu cartofii.
Sfinte Sisoe, faza cu orezul a fost de vreo două luni! Fata asta ce mănâncă? Își comandă, asta-i clar, dar chiar toată ziua, bună ziua?
- Păi, e foarte simplu, întâi pui cartofii într-o oală cu apă și-i fierbi.
- Îi curăț?
- Nu, îi lași cu coajă, îi cureți după ce s-au fiert și s-au răcit puțin. Apoi îi tai în patru sau în mai multe bucăți, depinde cât de mari sunt, sau în felii, cum îți place.
M-am învățat minte și acuma-i spun tot-tot-tot, pe bucățele, nu ca prima dată, când a sunat să mă întrebe cum să fiarbă pastele al dente și eu nu m-am gândit să-i spun să învârtă în oala aia. I s-au prins de fundul oalei și m-a sunat să-mi spună că ceva nu i-am spus eu bine, că nu au ieșit cum știa ea că ar fi trebuit să fie.
- Stai un pic, mă întrerupe. Mie spune-mi câți cartofi să pun.
- Păi, pentru câte persoane vrei să faci?
- Pentru mine, nu ți-am zis? Să mănânc azi și să am mâine de-o caserolă.
- Atunci pune vreo patru-cinci, dacă-s mari, și vreo șapte-opt, dacă-s mai mititei.
- Și câtă apă?
- N-are importanță, depinde ce oală ai.
- Mama, nu înțelegi. Câți cartofi și câtă apă?
Eu nu înțeleg? Ce-i aicea de înțeles?
- Cum adică, câți cartofi și câtă apă? întreb în naivitatea mea.
- Așa bine, mie spune-mi exact. Cum mi-ai zis cu orezul. Nu mă lua cu chestii din alea de-ale tale, cu pui făină cât cuprinde, cât iei între două degete sau nu știu ce să faci din ochi.
Trag scaunul lângă fereastră. Mă gândesc că ar mai fi și ouăle care trebuie fierte și de care încă nu am pomenit. Mă așez și privesc pe geam. Afară e senin și păsărelele ciripesc. Se aud și niște râsete. Câțiva copii se joacă în părculețul din spatele blocului. Inspir adânc și încep:
- Iei șase cartofi. Îi speli așa cum sunt, cu coajă. Apoi...
