... sau despre cazul livratorului asiatic, erou din România al capitalului californian, și poliția politică locală.
A ajuns pînă în cultura populară a serialelor de pe Netflix - o evidență și o banalitate deci (dar banalizarea este, tocmai, perversă, căci nu împinge la refuz, revoltă și rezistență, ci ne obișnuiește cu accesibilitatea cel mult la nivel verbal) - să se știe și să se spună că neoliberalismul globalist și neoextremele de dreapta - ceea ce, în acord cu pasiunea actuală pentru acest termen vag, fals cuprinzător, am putea numi spectrul dreptei -, așa-zis suveraniste, izolaționiste, nu se resping și nu se opun, ci se completează și colaborează multi-scalar, strîngînd planeta și viul - uman și extra-uman -, ba chiar întregul existent, ca să zic așa, și de fapt realitatea pur și simplu, ontos-ul, onticul, ideea de realitate, realul, în clește și storcîndu-le de resurse și sens - de resursele de sens, de resursele care le determinau sensul - pînă la epuizare.
Neoliberalismul este macro-cadrul perfect în care acționează, micro- și mediu, neoextremele de dreapta. Și trebuie văzut el însuși, în primul rînd, drept o extremă de dreapta. Neoliberalismul este un "nazism" fără față, care își ascunde, prin delocalizare, fața, "naturalizat" prin și ca economie.
Exemplul cel mai recent: mesajele unui No Name de la partidul cu cocoșei în gură și atacarea unui livrator extrem-sud-asiatic.
Neoliberală aici este economia: un livrator cu sediul departe în Vest (cel mai probabil, California, dar nu numai) folosește lucrători precari aduși de la cealaltă extremă (!) a planetei - căci muncitori, propriu-zis, nu li se poate spune -, fără salarizare, deci impozitare și asigurări de sănătate etc. propriu-zise, deci fără nicio acoperire, în toate sensurile acestui cuvînt, totalmente expuși de fapt în vidul pe care îl provoacă globalizarea.
Acești livratori pe care îi vedem azi peste tot sînt eroii mult-lăudatei economii de piață: self-antreprenori, exploatați de un capitalism delocalizat, absent, fără față dar omniprezent, asemenea divinității însăși (monoteiste: în păgînism, oamenii se întîlnesc și interacționează mundan cu zeii; în monoteisme, Dzeu - zice că - este peste tot).
Și ce fac, ce transportă acești livratori astăzi omniprezenți? În primul rînd mîncare, mîncare fast pentru oameni care au impresia că se grăbesc și cîștigă timp nemișcîndu-se, dar care sînt la fel de exploatați ca și numiții livratori: dacă aceștia din urmă sînt nevoiți, împinși să alerge nerespectînd nicio lege și aproape chiar nicio regulă, într-o adevărată acrobație colectivă ținînd de urbanitate de tip extra-european, este pentru că, la capetele segmentului sau zalelor pe care le acoperă ei ceilalți, cei aparent serviți dar la fel de servanți, sînt legați de scaune, chiar dacă lucrează, cred ei, remote. Și uite așa sclavii mișcării îi servesc pe sclavii ne-mișcării pentru a nu produce întreruperi în dispozitivul de accelerare, adevărat CERN al fluxurilor de capital și de mărfuri alergînd cu viteza luminii.
Asta e totul: de departe, de la două extremități ale planetei, spațiul public și spațiul fizic, realitatea pur și simplu, localul vizibil, sînt aservite în mod invizibil, deci ocultat, imperativelor capitalului invizibil, auto-ocultat, care nu există la fața locului (numai e locul, localul e fața).
Iar noi sîntem împinși să ne luptăm între noi, realitatea tuturor, realitatea pur și simplu fiind devastată.
Totul este, azi, mediul de transmisie, adică de producție și reproducere, al capitalului.
Iar extremismele nu se opun și nu sînt exterioare "Sistemului"-Lume, ci îi sînt interioare, supuse, complice, simple mecanisme de regulare locală, prin guvernare economică mascat politică.
În cazul "incidentului" bucureștean, un polițist în civil și în timpul liber (căci dacă ar fi fost în timpul serviciului și în uniformă, cine știe unde s-ar fi aflat și ce-ar fi făcut) a salvat, momentan, local, onoarea locului, dar niciodată Poliția nu va respecta în primul rînd ea legea interzicînd circulația livratorilor pe trotuare și în toate felurile, riscînd să provoace nemulțumiri publice și, astfel, să ne "autoreglăm" prin conflicte "spontane".
Niciodată Poliția nu va îndrăzni să întrerupă mișcarea și viteza fluxurilor globale, delocalizate, de capital. Să ne batem noi între noi deci ca proștii, ca orbii, căci capitalul nu are nici față, nici obraz. E Sfîntul Duh însuși.
A ajuns pînă în cultura populară a serialelor de pe Netflix - o evidență și o banalitate deci (dar banalizarea este, tocmai, perversă, căci nu împinge la refuz, revoltă și rezistență, ci ne obișnuiește cu accesibilitatea cel mult la nivel verbal) - să se știe și să se spună că neoliberalismul globalist și neoextremele de dreapta - ceea ce, în acord cu pasiunea actuală pentru acest termen vag, fals cuprinzător, am putea numi spectrul dreptei -, așa-zis suveraniste, izolaționiste, nu se resping și nu se opun, ci se completează și colaborează multi-scalar, strîngînd planeta și viul - uman și extra-uman -, ba chiar întregul existent, ca să zic așa, și de fapt realitatea pur și simplu, ontos-ul, onticul, ideea de realitate, realul, în clește și storcîndu-le de resurse și sens - de resursele de sens, de resursele care le determinau sensul - pînă la epuizare.
Neoliberalismul este macro-cadrul perfect în care acționează, micro- și mediu, neoextremele de dreapta. Și trebuie văzut el însuși, în primul rînd, drept o extremă de dreapta. Neoliberalismul este un "nazism" fără față, care își ascunde, prin delocalizare, fața, "naturalizat" prin și ca economie.
Exemplul cel mai recent: mesajele unui No Name de la partidul cu cocoșei în gură și atacarea unui livrator extrem-sud-asiatic.
Neoliberală aici este economia: un livrator cu sediul departe în Vest (cel mai probabil, California, dar nu numai) folosește lucrători precari aduși de la cealaltă extremă (!) a planetei - căci muncitori, propriu-zis, nu li se poate spune -, fără salarizare, deci impozitare și asigurări de sănătate etc. propriu-zise, deci fără nicio acoperire, în toate sensurile acestui cuvînt, totalmente expuși de fapt în vidul pe care îl provoacă globalizarea.
Acești livratori pe care îi vedem azi peste tot sînt eroii mult-lăudatei economii de piață: self-antreprenori, exploatați de un capitalism delocalizat, absent, fără față dar omniprezent, asemenea divinității însăși (monoteiste: în păgînism, oamenii se întîlnesc și interacționează mundan cu zeii; în monoteisme, Dzeu - zice că - este peste tot).
Și ce fac, ce transportă acești livratori astăzi omniprezenți? În primul rînd mîncare, mîncare fast pentru oameni care au impresia că se grăbesc și cîștigă timp nemișcîndu-se, dar care sînt la fel de exploatați ca și numiții livratori: dacă aceștia din urmă sînt nevoiți, împinși să alerge nerespectînd nicio lege și aproape chiar nicio regulă, într-o adevărată acrobație colectivă ținînd de urbanitate de tip extra-european, este pentru că, la capetele segmentului sau zalelor pe care le acoperă ei ceilalți, cei aparent serviți dar la fel de servanți, sînt legați de scaune, chiar dacă lucrează, cred ei, remote. Și uite așa sclavii mișcării îi servesc pe sclavii ne-mișcării pentru a nu produce întreruperi în dispozitivul de accelerare, adevărat CERN al fluxurilor de capital și de mărfuri alergînd cu viteza luminii.
Asta e totul: de departe, de la două extremități ale planetei, spațiul public și spațiul fizic, realitatea pur și simplu, localul vizibil, sînt aservite în mod invizibil, deci ocultat, imperativelor capitalului invizibil, auto-ocultat, care nu există la fața locului (numai e locul, localul e fața).
Iar noi sîntem împinși să ne luptăm între noi, realitatea tuturor, realitatea pur și simplu fiind devastată.
Totul este, azi, mediul de transmisie, adică de producție și reproducere, al capitalului.
Iar extremismele nu se opun și nu sînt exterioare "Sistemului"-Lume, ci îi sînt interioare, supuse, complice, simple mecanisme de regulare locală, prin guvernare economică mascat politică.
În cazul "incidentului" bucureștean, un polițist în civil și în timpul liber (căci dacă ar fi fost în timpul serviciului și în uniformă, cine știe unde s-ar fi aflat și ce-ar fi făcut) a salvat, momentan, local, onoarea locului, dar niciodată Poliția nu va respecta în primul rînd ea legea interzicînd circulația livratorilor pe trotuare și în toate felurile, riscînd să provoace nemulțumiri publice și, astfel, să ne "autoreglăm" prin conflicte "spontane".
Niciodată Poliția nu va îndrăzni să întrerupă mișcarea și viteza fluxurilor globale, delocalizate, de capital. Să ne batem noi între noi deci ca proștii, ca orbii, căci capitalul nu are nici față, nici obraz. E Sfîntul Duh însuși.