Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Pe baza fotografiei alb-negru de mai jos, imaginați o poveste."
Ultima fotografie de familie
Claudia Hulpoi
Ce naiba caut aici? Ce naiba caut în viața asta, care nu-i a mea? Mi-e silă de rubedenii, de Magda, de mirosul de urină și lapte cu care mi-a umplut garsoniera de când l-a născut pe Cezărel. Măcar am făcut fericită o fată bătrână. Uită-te la ea, toată un zâmbet, mamă împlinită, în rând cu lumea. Și tata. Beat și el de fericire că are nepot, că-i bunic. Să fie. Măcar ei să fie fericiți. Măcar în poze, de sărbători. De ochii lumii și de gura satului. O mână o spală pe alta, nu? Doar că eu nu mă mai curăț, la naiba. Doamne, dacă așa de atotputernic și atotștiutor ești, trebuia să mă trăsnești demult, trebuia să mă trăsnești înainte să-i ating buzele, înainte să simt cum îmi ia foc carnea, cum nu mi-l pot scoate din minte... și dacă-i iad, de ce mi-l doresc așa de mult? De ce simt arsura asta dulce când mă uit la el, și știu că știe? Poate crede că-l apără crucea aia de el însuși? Sau hainele de popă? Cum, când Dumnezeul lui le vede și le știe pe toate? Cum slujește el un Dumnezeu care se face că nu vede, că i s-a părut? Adevărul, Calea... prostii. E adevărul gloatei. Și ne lăsăm prinși în învălmășeala lor, împinși ca vitele spre pajiștea Domnului. Afurisită pajiște. Mai bine-n pustie.