Scări fără scară. Nu se poate trece uman, cu pasul, de la o treaptă la alta, de la o scară la alta. Scara e treapta. Nu se poate trece de la o scară-treaptă la alta cu pasul. Scările-trepte sunt incomensurabile. Între paliere: zborul, saltul, căderea abstractizării, a abstractului.
La propriu, în loc ca arhitectura să corecteze scalaritatea, e invers: aceasta abstractizează arhitectura.
Arhitectura contemporană nu mai are nevoie, nu mai are, nu mai presupune scări, trepte (iluzia lor: scara e o imagine) între niveluri. Dar a avut vreodată?
Azi: arhitectură a ascensorului (sau scării rulante). Ascensiunea nu mai este posibilă treptat, "scărar", scalarul a ucis scărarul.
Metafora religios-culturală a scării. Scara socială. Scara puterii. Scara ca etalare arhitecturală a puterii, ca tehnică de construire, de edificare a puterii.
E o întîmplare că în română scara numește și scara, și scara, și scărarul, și scalarul, că ascunde (în elice, ca la celebrul castel Chambord) scara în scară, scara, scării, scalaritatea abstract-incomensurabilă în scara construită, dar tot mai de domeniul trecutului, al monumentalului muzeal, scările dispărînd astăzi, adică abstractizîndu-se și resorbindu-se în scalaritate, după ce, invers, o reprezentaseră, o simbolizaseră, îi dăduseră trup?
Ce legătură, deci, între scară și scară? Adică între escalier și échelle, sau între staircase / stairway și scale? Etimologic și istoric e clar, atestat, documentat. Nu mai puțin misterios și provocator, totuși.
Adică, de exemplu, de ce foarte concreta, mobila, modesta échelle pe de o parte este lăsată în urmă, arhitectural-istoric (scările construite sunt, azi, istorie, scările țin de istoria arhitecturii), de escalier, dar "revine în forță", abstract-globalizant ca scală?
Sărind (în gol), neoliberal, scala a înghițit scara, între trepte nu se mai urcă, ci se sare, zboară sau cade, însăți noțiunea de treaptă este, prin urmare, caducă, deci și de cea de scară. Nu ne rămîn, în gol, decît fie scara mobilă, casnică, uzuală, fie scala abstractă: ambele échelle, nu escalier. Scări fără scară. Și fără trepte. Construcția ca deconstrucție în act.
Să construiesc, deci, întîmplarea, singularitatea, în limba română ca istorie, scara-scară. O fericită întîmplare care, în limba română, denunță, arată, (de)construiește comunul mascat, saltul fără trepte dintre scară și scară: treapta sau meta-scara lipsă dintre scări.
La propriu, în loc ca arhitectura să corecteze scalaritatea, e invers: aceasta abstractizează arhitectura.
Arhitectura contemporană nu mai are nevoie, nu mai are, nu mai presupune scări, trepte (iluzia lor: scara e o imagine) între niveluri. Dar a avut vreodată?
Azi: arhitectură a ascensorului (sau scării rulante). Ascensiunea nu mai este posibilă treptat, "scărar", scalarul a ucis scărarul.
Metafora religios-culturală a scării. Scara socială. Scara puterii. Scara ca etalare arhitecturală a puterii, ca tehnică de construire, de edificare a puterii.
E o întîmplare că în română scara numește și scara, și scara, și scărarul, și scalarul, că ascunde (în elice, ca la celebrul castel Chambord) scara în scară, scara, scării, scalaritatea abstract-incomensurabilă în scara construită, dar tot mai de domeniul trecutului, al monumentalului muzeal, scările dispărînd astăzi, adică abstractizîndu-se și resorbindu-se în scalaritate, după ce, invers, o reprezentaseră, o simbolizaseră, îi dăduseră trup?
Ce legătură, deci, între scară și scară? Adică între escalier și échelle, sau între staircase / stairway și scale? Etimologic și istoric e clar, atestat, documentat. Nu mai puțin misterios și provocator, totuși.
Adică, de exemplu, de ce foarte concreta, mobila, modesta échelle pe de o parte este lăsată în urmă, arhitectural-istoric (scările construite sunt, azi, istorie, scările țin de istoria arhitecturii), de escalier, dar "revine în forță", abstract-globalizant ca scală?
Sărind (în gol), neoliberal, scala a înghițit scara, între trepte nu se mai urcă, ci se sare, zboară sau cade, însăți noțiunea de treaptă este, prin urmare, caducă, deci și de cea de scară. Nu ne rămîn, în gol, decît fie scara mobilă, casnică, uzuală, fie scala abstractă: ambele échelle, nu escalier. Scări fără scară. Și fără trepte. Construcția ca deconstrucție în act.
Să construiesc, deci, întîmplarea, singularitatea, în limba română ca istorie, scara-scară. O fericită întîmplare care, în limba română, denunță, arată, (de)construiește comunul mascat, saltul fără trepte dintre scară și scară: treapta sau meta-scara lipsă dintre scări.