12.11.2025
În perioada asta, Asociația Hearth/Casa Kerim e în plin avânt cu un proiect cultural nou-nouț, Rostopasca. E vorba de o readucere aminte - în forță! - a celui mai îndrăzneț grup din artele vizuale de la finalul anilor '90: Rostopasca.

Început ca o joacă între prieteni prin sălile de la UNARTE, grupul Rostopasca - din care fac/făceau parte Nicolae Comănescu, Alina Pențac, Dumitru Gorzo, Alina Buga și Angela Bontaș - a zguduit canoanele momentului, le-a oferit membrilor săi nenumărate întâmplări nebune de trăit & povestit și s-a bucurat de succes internațional.

Azi, la 27 de ani de la înființarea mișcării, în anticiparea performance-ului ei din 13 noiembrie 2025 - CUCKOO LAND (intrare liberă, pe bază de rezervare) -, am stat de vorbă cu artista Angela Bontaș, unul din fondatorii grupului...






Mihai Ivașcu: Pentru cei care n-au fost pe fază la finalul anilor '90 în București, când a apărut această mișcare, ce e Rostopasca și cum și cât a trăit ea?
Angela Bontaș: Rostopasca a fost un grup artistic, format din artiști vizuali, cu o activitate cuprinsă între anii 1998-2001.

Potrivit Erwin Kessler, "cea mai contestatară mișcare între anii '90 și 2000 a fost grupul neo-dada/neo-pop Rostopasca. Membrii acestuia au corodat rapid modelele influente în arta timpului, sarcasmul lor fiind decapat atât pentru spiritualismul deja oficial al artei neo-ortodoxiste, cât și pentru tehnocrația instaurată de arta de orientare socială neo-conceptualistă. Rostopasca a fost primul și până acum singurul moment de contestare profundă a fundamentelor artei noastre actuale: seriozitatea vocației, fanatismul mijloacelor și purismul scopurilor."
Mai bine de atât, nu putea fi spus.

Angela Bontaș, 1999, în Rostopasca. Angela e a patra persoană din stânga, cu mâna ridicată

M.I.: Asociația Kerim a avut ideea asta foarte răzleață să facă un revival tour cu acest fenomen, cu voi și vechea voastră gașcă. V-a dedicat perioada asta podcast-uri, un film documentar, un spectacol de teatru. Tu ai un performance, CUCKOO LAND, pe 13 noiembrie (2025), la 19:00. Uitându-te în urmă, la Angela de la finalul anilor '90, ce constați că s-a schimbat în tine? Cum ești azi și nu erai atunci? Te întreb fiindcă aceste readuceri aminte ale unei perioade (de creație) sunt invariabil și momente de auto-reflexie.
A.B.: Da, mulțumim Asociației Kerim pentru inițiativa acestui proiect aflat în plină desfășurare și tuturor celor care au făcut posibil acest lucru. Și mulțumim, Asociația Kerim, că ne-ai ales!

Mă uit la Angela anilor '90, și n-aș ști să-ți spun ce anume s-a schimbat în mine. Eram într-o mare grabă.
Și-acum sunt. Probabil am mai multă experiență, știu mai multe, am determinare și o anume consecvență (deși n-ai zice).

Cum sunt acum și nu eram atunci?...
Nu m-am transformat în altceva, atitudinea, un anume tip de discurs, încăpățânarea și o frământare de tip mișcare de rezistență au rămas. Și probabil s-au mai adăugat tot felul de lucruri, însă nici unul care să mă deturneze. Cam așa...



M.I.: Ce ai aduce azi înapoi din "lumea"/sensibilitatea aia, în care s-a născut și a crescut Rostopasca? Ce-ai mai făcut, cum ai mai creat în ultimii... 27 de ani?
A.B.: Lipsa de precauție. Asta aș aduce înapoi.

Eu? Am lucrat, oscilând între activitate de galerie, scenografie, profesorat și comenzi sociale (murale, alte feluri de scenografii, șantiere de design interior etc.).

Lucrare de Angela Bontaș

M.I.: Apare, într-un ziar al vremii, un articol (de defăimare sau de bad-publicity-but-still-publicity? - cum să-i zicem?) intitulat: "Rostopasca, un grup de demenți care cred în apocalipsă". Ce-a vrut să spună autorul? Și în ce (mai) credeați?
A.B.: Îmi amintesc acel articol, cred că a apărut după expoziția lui Nicolae și Floe, Algoritmul lui Briemberg, în cadrul Săptămânilor Rostopasca, la Galeria Eforie 35.
E un articol scris de un cetățean contrariat de conținutul expoziției, și bine că a fost contrariat (că altfel nu ar fi scris), și avem și dovezi, că altfel ar fi părut că inventăm totul.
Din păcate pentru mine și pentru tine, nu-mi amintesc și alte asemenea articole.
Da, bad-publicity, but-still-publicity:))
... și credeam desigur în învierea morților și viața veșnică.

M.I.: Vorbește-mi un pic, te rog, despre performance-ul tău din 13, de pe Strada Parfumului nr. 19.
A.B.: Uneori ideile izvorăsc din preaplinul universului cultural al artistului. Alteori nu.
Iată, mie de exemplu, în perioada asta îmi plac corbii și toată semantica strânsă în jurul lor.
Abia apoi a apărut piesa de teatru Păsările de Aristofan la care fac referință, metaforizând o parte din parcursul nostru ca grup. De Rostopasca zic.
Așadar, eu am o instalație cu corbi, în care am organizat un fel de cină. Participanții la eveniment sunt rugați să interacționeze cu corbii discret și responsabil. Și cat mai puțin posibil.

Angela Bontaș - instalație corbi

M.I.: Rostopasca apăruse într-o lume artistică în care erau șanse puține, iar facțiunile artei vizuale se împărțeau între o zonă recuperatorie elementelor arhaice, tradiționale, religioase, și o alta care dădea cu nasul de noile media, internet etc. Care ar fi Rostopasca zilelor noastre - dacă te-ai/v-ați apuca acum să vă puneți de-a curmezișul a ceea ce se face, care ar fi cele două "ape" pe care le-ați despărți?
A.B.: Nu cred că am o imagine clară și actualizată a apelor în care ne scăldăm noi acum, însă dacă ai sămânță de ceartă, te descurci...

M.I.: Angela Bontaș nu e... Dă-mi o listă de 10 lucruri care NU ești.
A.B.: Nu sunt Pablo Picasso.
Nu sunt Michelangelo Pistoletto.
Nu sunt Diego Rivera.
Nu sunt Pablo Neruda.
Nu sunt tradiționalistă.
Nu sunt suprarealistă.
Nu sunt o cutie.
Nu sunt un baston.
Nu sunt Ann Hamilton și nici Christian Boltanski.
Nu sunt obișnuită să dau interviuri.

M.I.: Dedică cititorilor un mesaj "rostopascian" (sau "rostopascal"?). Poate fi o maximă, un vers, un citat, o lucrare, un cântec... Orice.
A.B.: Mesaj RostoPascal: "Timpul nostru este presant: când vrei să apuci ziua de azi, e deja ieri; dacă vrei să apuci ziua de mâine, încă nu a venit." - Papa Francisc

Mesaj Rostopascian: "Când a murit bunul său prieten Michele Basco, Einstein i-a trimis surorii acestuia o scrisoare emoționantă: Michele a părăsit această lume stranie, cu puțin înaintea mea. Asta nu înseamnă nimic. Oamenii care asemenea nouă, cred în fizică, știu că distincția între trecut, prezent și viitor nu-i decât o persistentă iluzie încăpățânată." - Carlo Rovelli

...și de la CNN citire: The best way to win an argument is to be loud & confident - even if you're wrong.

CUCKOO LAND e un performance gratuit cu/de Angela Bontaș, pe bază de rezervare prin mesaj la [email protected] sau telefonic, la 0724293708.

Proiect cultural co-finanțat de: Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

0 comentarii

Publicitate

Sus