Mirona Radu: Cum a început drumul tău în cercetarea istoriei vii și cum s-a născut ideea de a fonda grupul Nokors?
Alexandru Matei: Bună întrebare. Totul a început când am descoperit tirul cu arcul și am participat la un concurs de arc tradițional. Acolo trebuie să porți costum tradițional sau echipament sportiv. Am preferat costumul tradițional și așa a apărut întrebarea cum se îmbrăcau de fapt arcașii în Evul Mediu românesc. Am început să cercetez vestimentația de arcaș medieval, și cum trăgeam cu un arc asiatic, am ales să mă orientez către tătari, acesta fiind grupul etnic cel mai apropiat și care trăia pe teritoriul țării. Grupul Nokors a apărut când am deschis sala de tir cu arcul. La un moment dat participam cu soția la festivaluri medievale și cum o parte din arcașii de la sală și-au exprimat dorința să ne însoțească, ne-am hotărât să pornim grupul Nokors.
M.R.: "Nökör" înseamnă în mongolă "tovarăș" sau "prieten". Ce înseamnă pentru tine, la nivel personal, acest spirit de fraternitate și cum se manifestă în interiorul grupului vostru de reconstituire?
A.M.: La nivel personal, când toți avem aceleași hobbyuri, toți suntem prieteni. Iar toți cei care fac parte din acest grup sunt egali, pentru că este o activitate pe care o desfășurăm în timpul liber, pe fonduri proprii și fiecare contribuie cu ce poate la dezvoltarea grupului. Liderul coordonează și organizează aspectele logistice, dar toată lumea se implică.
M.R.: Activitatea ta are două direcții aparent diferite: cercetarea regimului comunist și studiul culturii nomade a Hoardei de Aur. Ce legătură există, în adâncime, între aceste preocupări? Este memoria istorică o formă de rezistență, indiferent de epocă?
A.M.: Eu am terminat Facultatea de Istorie, specializarea Istorie Contemporană. Când am lucrat în cadrul IICMER-ului am făcut cercetare atât în biblioteci, cât și pe teren. Am luat interviuri foștilor deținuți politici. În cadrul interviurilor erau și câteva întrebări legate de viața cotidiană din perioada interbelică și postbelică. În momentul în care am început să mă ocup de reconstituirea istorică nomadă medievală, deja știam ce trebuie să căutăm atât pe zona documentară istoriografică cât și pe cea de istorie orală. Iar istoria orală, cu toate hibele ei, este o parte care nu trebuie ignorată.
M.R.: În proiectele Nokors, puneți accent pe reconstruirea detaliilor cotidiene: vestimentația, hrana, obiceiurile, viața domestică. Cum se schimbă percepția despre trecut atunci când îl trăiești fizic, prin reconstituire, nu doar îl studiezi din arhive?
A.M.: Ca să participi la un eveniment de reconstituire istorică medievală trebuie să te interesezi de viața cotidiană din perioada respectivă, în care activezi. Atunci îți dai seama că, în afară de partea războinică specifică, lumea medievală nu era atât de diferită de lumea în care trăim. Ne despart câteva secole de evoluție tehnologică dar structura socială a rămas asemănătoare.
M.R.: Ai publicat numeroase articole despre lumea mongolo-tătară a secolelor XIII-XIV. Ce te fascinează cel mai mult la această cultură și ce legături concrete ai identificat între ea și istoria spațiului românesc?
A.M.: Din copilărie eram fascinat de lumea mongolă-tătară. Ei erau dușmanii, care erau îmbrăcați în haine de blană sau dezbrăcați până la brâu, cu căciuli de blană și coada sus în vârful capului. În momentul în care am aprofundat, lumea acestora era diferită de ceea ce știam în foarte multe feluri. Tătarii sunt o parte din istoria românilor, ei sunt parte integrantă a societății românești. Cultura lor vestimentară, cât și cea culinară au inspirat zona românească foarte mult. Nu mă refer doar la sarmale, sarailie sau șuberec, ci chiar la modul în care ne raportăm la unele feluri de mâncare. În Cronica pictată de la Viena, îmbrăcămintea valahă este de origine mongolă. Atât valahii cât și moldovenii și-au însușit tehnica lor militară, și au fost aliați în luptă de surprinzător de multe ori.
M.R.: În ce mod pot fi transmise publicului larg informațiile despre această lume nomadă astfel încât să devină vii, relevante și nu doar o "pagină de manual"?
A.M.: Tot ce culegem din documentele istorice, cărți, ilustrații de epocă, descoperiri arheologice de artefacte, se transpun în ateliere. Atelierul de pictură și caligrafie mongolă, în care publicul poate învăța să scrie sau să deseneze cu pensule tradiționale și culori naturale. La atelierul de cusut, brodat sau cel de pielărie, copiii și nu numai pot să încerce și să învețe cum să își confecționeze o pungă pe model specific. Am realizat un atelier de jocuri de masă, interactiv, prin care publicul să realizeze că și oamenii în perioada medievală își petreceau timpul relaxându-se. Ca să transmiți informația istorică trebuie să aduci oamenii să participe la aceste atelierele, nu să fie doar spectatori.
M.R.: Ai participat la numeroase expoziții și evenimente culturale care pun în dialog arta și memoria. Cum poate arta- vizuală, performativă sau muzeală - să reumanizeze trecutul și să creeze empatie acolo unde manualele de istorie nu reușesc?
A.M.: Prin deschiderea taberei către public se creează o experiență imersivă, în care vizitatorii intră efectiv în istorie, prin vizitarea iurtei. Iurta, piesa centrală a taberei mongole-tătară, este aranjată cu arme, costume, mobilier dar și cu picturi, textile, astfel încât vizitatorul să poată face transferul din lumea modernă într-o altă lume, ca o poartă în timp.
M.R.: În cadrul Nokors, organizați ateliere interactive. Ce reacții observi la public - mai ales la tineri - atunci când intră în contact cu aceste experiențe directe de istorie trăită?
A.M.: Pe lângă atelierul de tir cu arcul, cel mai vizitat, toate persoanele sunt fascinate de ceea ce văd. În primul rând, se simt bine și atât la pictură și caligrafie, cât si la pielărie sunt acaparați de ceea ce fac cu propriilor lor mâini. Adulții sunt interesați de jocuri, interacționează cu noi și între ei, și nu de puține ori sunt surprinși de faptul că jocurile au și variantă pe telefon.
M.R.: Dacă ar fi să definești, într-o propoziție, ce înseamnă pentru tine "pelerinajul prin istorie", cum ai formula-o?
A.M.: O imersiune în trecut, care ne explică de ce avem prezentul actual.
Despre proiect
Pelerin în Țările Române este un proiect cultural produs de Mockra Productions, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri media: IQads, LiterNet, Munteanu Recomandă, România Pozitivă, Investigatoria.
Website: https://pelerinintarileromane.ro
Instagram: @pelerinintarileromane
Facebook: facebook.com/pelerinintarileromane
YouTube: Pelerin În Țările Române - YouTube