dramAcum, împreună cu publicul, un teatru al prezentului

Din întâmplare, am intrat în '91 la Facultatea de Sociologie, proaspăt reînființată. Am făcut ca practică cercetări pe teren, începând din primul an (un studiu sociologic în Moldova despre ceangăi, interviuri pentru recensământ, un studiu despre delicvența juvenilă, cu peste 100 de interviuri cu delicvenții minori de la Târgu Ocna). Din anul II, am lucrat doi ani ca asistent social pentru Casa de copii nr. 1, unde trebuia să găsesc, prin toată țara, mamele care își abandonaseră copiii în maternitate și să le conving să vină să îi vadă măcar o singură dată. În 1996, atunci când am intrat la facultatea de Regie de teatru, știam destul de multe despre realitățile violente și spectaculoase, cu personaje complexe, ale tranziției. Nu am găsit, la finalul anul I, pentru examenul de teatru contemporan, nici un text care să vorbească despre toate acestea, deși am căutat temeinic în biblioteca școlii. În vacanța de vară, am trimis la concursul Dramafest o piesă pe care am scris-o cu gândul să o montez la studioul Casandra împreună cu colegii mei de la Actorie, un text bazat pe interviurile cu minorii delicvenți de la Târgu Ocna, interviuri pe care încă le mai aveam acasă. Piesa a câștigat premiul, a avut două montări, și mi-a dat ocazia să realizez că există un public numeros care are nevoie să vadă pe scenă spectacole despre prezent.


Am participat la mai multe festivaluri internaționale de teatru, unde, în seri lungi, la barul festivalului, am dezbătut cu dramaturgi faimoși, oameni minunați, despre condiția dramaturgiei contemporane. Marius von Mayenburg, Mark Ravenhill, Biljana Srbljanović, Dejan Dukovski mi-au povestit despre meseria lor, despre cum lucrează cu regizorii, despre sistemul de educație pentru dramaturgi, despre concursuri, ateliere, rezidențe, strategii naționale de încurajare a tinerilor care vor să scrie pentru teatru. O întâlnire importantă a fost cea cu Jelena Gremina, fondatoarea Teatr.doc din Moscova (cu care am fost foarte bună prietenă) și cu Ivan Varapaev, care a debutat în acest teatru. În același timp, a început și colaborarea mea cu studenții de la Regie de film. Am scris foarte multe scenarii pentru filme de scurtmetraj studențești "la comandă" pentru examene și restanțele studenților regizori sau directori de imagine. Cu unele dintre aceste filme, am participat la festivaluri internaționale prestigioase, la unele am câștigat premii, care mi-au asigurat apoi contracte de scenarist, contracte cu drepturi și privilegii inimaginabile pentru un dramaturg român. În 2001, cu sprijinul financiar al Fundației "Ion Rațiu", am participat la rezidența artistică de la Royal Court, loc unde dramaturgul este un superstar. Cea mai mare bucurie a mea a fost când actorii ceruți de mine, de la Theatre de Complicité's, au venit și am lucrat împreună pe textul meu. V-am povestit toate aceste momente din viața mea ca să înțelegeți de ce atunci când Nicolae Rațiu, după ce mi-a mulțumit pentru sticla din plastic de 2l cu palincă de prune veche de 10 ani făcută de bunicul meu, adusă ca mulțumire, m-a întrebat dacă am un proiect pentru viitor inspirat din luna petrecută la Royal Court, i-am spus că vreau să fac ceva pentru dramaturgii tineri români, să fac ceva să îi determine să scrie pentru teatru, să scrie povești despre realitate, dar nu știu prea bine cum să fac. M-am întâlnit la școală cu prietenii mei Gianina Cărbunariu, Radu Apostol și Alex Berceanu. Am vorbit cu ei despre propunea lui Nicolae Rațiu de a sprijini un proiect de al meu. Am petrecut multe zile și nopți să concepem o strategie pe un termen mai lung, Am vorbit cu domnul Moisescu, șeful catedrei de Regie, un profesor vizionar și dedicat, care mi-a sugerat să fac un concurs de dramaturgie, dar și niște întâlniri pregătitoare cu potențiali participanți la concurs și cu susținători ai proiectului. Astfel am organizat, în platoul de la etajul trei din școala noastră, mai multe întâlniri (înainte, dar și după ce am lansat concursul) cu regizori, studenți, actori, scenografi, traducători, muzicieni, gură cască. Am lansat un apel pentru traducători.

Anunț din octombrie 2001 - anunț lipit la Facultatea de limbi străine (unde noi ne așteptam să existe specialiști în dramaturgie ):


(Din fericire, prima care ne-a contactat a fost Mașa Dinescu, care ne-a tradus pro bono toate textele de la Teatr. Doc.: Terorism, Oxygen, Lapte Negru.)

Am făcut un plan de activitate pentru cinci ani, am făcut un site, am găsit un nume după lungi dezbateri, am făcut spectacole-lectură, dezbateri cu publicul, am cerut sfaturi, am găsit susținere, entuziasm, critică constructivă.

dramAcum a fost un curent artistic bazat pe entuziasm, voluntariat, documentare, creativitate, discuții cu publicul, muncă în echipă, dar, mai ales, pe dorința de a promova autori tineri care să aducă pe scenă poveștile nespuse ale românilor. Mai jos, este raportul de activitate pentru 5 ani. Am făcut mult mai mult decât ne-am propus și am reușit să schimbăm fața dramaturgiei contemporane românești.


Implicarea artei în social este chiar măsura autonomiei sale.

După o lungă perioadă de cenzură secvențială și aplicată textelor, spectacolelor și autorilor, putem înțelege azi că vânată era însăși realitatea. Toate segmentele cenzurate - fapte, personaje, istorii, reprezentări sociale - și-au căpătat dreptul la existență. Câte au câștigat dreptul la prezență scenică?

Descoperirea realității poate fi un mod de implicare și o strategie de creație. Gustul concretului, sensibilitatea la social prin grila biograficului și a individualului, iluziile și frustrările unei vieți în schimbare, marchează puternic reprezentările culturii urbane contemporane. Cultura de masă, caracteristică «epocii reproductibilității mecanice a operei de artă», inovativă și anticipatorie, cultura urbană actuală este prospectivă, dialogală și civică. Un teatru urban este un teatru al dialogului social, un teatru care înainte de a descoperi lumea în textele clasicilor, descoperă lumea în realitatea ei: cu limba vorbită azi, cu modul de a se comporta al omului de azi, cu felul său de a se defini conflictual cu semenii și de a rezolva situații-limită sau situații banale de viață - nu în cele din urmă, pista de încercare a vechilor tabu-uri și a noilor norme.

Într-o lume a spectacolului și a realității virtuale, reîntoarcerea teatrului la sursa realității înseamnă și un pas pe drumul accidentat al redefinirii eticului.

De-a lungul celor cinci ani de existență a proiectului dramAcum, au existat trei concursuri naționale pentru dramaturgia tânără. Pe modelul de funcționare a Concursului de Dramaturgie de la Royal Court, am lansat campanii de descoperire și dezvoltare a potențialilor tineri dramaturgi (de până în 26 de ani, hotărând și o excepție pentru "excepții"). Motto-urile sub care am lansat aceste concursuri au fost:




Spectacole produse de dramAcum:

1. În parteneriat cu TEATRUL FOARTE MIC
Stagiunea 2006-2007:
Sado-Maso Blues Bar de Maria Manolescu, text realizat în cadrul Bursei de dezvoltare a textului dramatic oferite de dramAcum3, în parteneriat cu Fondul Cultural Național; spectacolul va fi regizat de Gianina Cărbunariu.

Stagiunea 2005-2006:
7 spectacole-lectură; În doi de Ioana Blănaru; Karmacuantic de Laurențiu Bănescu; Blifat! de Gabriel Pintilei; Me-e frică! de Mihaela Michailov; With a Little Help from My Friends de Maria Manolescu; Est-Vest, Corpuri descompuse de Cristian Panaite; Fragile. Do Not Drop! de Maria Pitea - texte câștigătoare ale concursului de dramaturgie dramAcum3 "SCRIE CE VEZI!".

Stagiunea 2004-2005:
5 spectacole-lectură: D.W. de Bogdan Georgescu; Elevator de Gabriel Pintilei; Vitamine de Vera Ion; Fuck You, Europa! de Nicoleta Esinencu; Anathema de Carmen Vioreanu - texte câștigătoare ale concursului de dramaturgie dramAcum2 "TRECE-ȚI GRANIȚA!".

Elevator de Gabriel Pintilei - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum 2, spectacol regizat de Adriana Zaharia.

Vitamine de Vera Ion - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum2, spectacol regizat de Ana Mărgineanu.

2. În parteneriat cu Teatrul "Fani Tardini" din Galați
Stagiunea 2004-2005:

Fuck You, Europa! De Nicoleta Esinencu, spectacol regizat de Alexandru Berceanu.

3. În parteneriat cu TEATRUL ACT
Stagiunea 2004-2005:

De pe stradă... - spectacol de teatru documentar pe tema dreptului la reprezentare a marginalilor (cercetare teatrală în comunitățile de "gambleri", "homeleșii din downtown", "viața pe groapa de gunoi Glina").

Comunismul pe înțelesul copiilor - spectacol de teatru documentar pe tema "memoria comunismului".

4. În parteneriat cu TEATRUL "BULANDRA"
Stagiunea 2003-2004:

Punami de Peca Ștefan - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum; a avut două reprezentații cu public (sub forma unor repetiții deschise), însă, din motive pe care nici până acum nu le cunoaștem, acest spectacol, în regia lui Alexandru Berceanu, nu a mai fost inclus în repertoriu.

Ziua futută a lui Nils de Peca Ștefan - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum, prezentat ca spectacol lectură, în regia lui Theo Herghelegiu; din motive "subiective" și această producție a fost oprită.

5. În parteneriat cu UNATC, Studioul experimental ION SAVA
Stagiunea 2001-2002:

Ostinato de Cristi Juncu - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum; a fost regizat de Gianina Cărbunariu; textul de spectacol, prin care s-a evidențiat lucrul în echipă dramaturg-regizor, a fost publicat în revista DRAMA. Spectacolul a fost invitat la Festivalul de Dramaturgie Românească, Timișoara, 2002.

6. În urma unui gentlemen's agreement, TEATRUL de STAT din Arad
Stagiunea 2002-2003:

33 de grade de Vlad Ioan Tăușance - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum; spectacol în regia lui Ștefănuț Iordănescu.

7. În colaborare cu TEATRUL NAȚIONAL "Mihai Eminescu" din Timișoara
Stagiunea 2002-2003:

Spațiu limitat de Dinu Bodiciu - text câștigător al concursului de dramaturgie dramAcum; a fost prezentat ca spectacol-lectură, în cadrul Festivalului de Dramaturgie Românească, Timișoara, 2002.

8. În urma unui gentlemen's agreement, TEATRUL ACT și TEATRUL POD
Stagiunea 2002-2003:

Gunoierul de Mimi Brănescu - text câștigător al concursului dramAcum, a fost pus în scenă de autor.

Spectacole montate pe texte traduse prin proiectul dramAcum

Stagiunea 2005-2006:
Oxigen de Ivan Vîrîpaev, traducerea Mașa Dinescu, regia Gianina Cărbunariu, spectacol-lectură, Teatrul "Odeon".

Stagiunea 2003-2004:
Plaja de Mattias Anderson, traducerea Carmen Vioreanu, regia Radu Afrim, Teatrul "Maria Filotti", Brăila.

Stagiunea 2002-2003:
Drept ca o linie de Luis Alfaro, traducerea și regia Radu Apostol, Teatrul "Maria Filotti", Brăila; Marele Premiu la Festivalul Național de Teatru Imagine, Târgu-Mureș, 2003; Premiul Special la Festivalul Național de Teatru Contemporan, Brașov, 2003. Marius Manole, interpretul personajului principal, a fost nominalizat la Premiul de Debut, Gala Premiilor UNITER.

K+M+L+R de Mattias Anderson, traducerea Carmen Vioreanu, regia Adriana Zaharia, Studioul Casandra.

Mă cheamă Isbjorg. Sunt o leoaică Havar Sigurjonsson, traducerea Carmen Vioreanu, regia Gianina Cărbunariu, Studioul Casandra, 2003; Marele Premiu, Gala absolvenților UNATC, 2003; Marele Premiu, Festivalul Școlilor de Teatru Hyperion, 2003.

* În total, de-a lungul celor cinci ani de activitate a proiectului de TRADUCERI dramAcum, au fost realizate peste treizeci de traduceri a unor piese din dramaturgia contemporană a "culturilor mici", din limbile de "mică circulație"; aceste texte sunt înregistrate la biblioteca UNATC și sunt promovate în rândul studenților.


Efecte colaterale dramAcum
1. Dat fiind faptul că programul se adresa, la început, în principal, studenților U.N.A.T.C, pe parcursul a șase luni de zile s-au organizat întâlniri lunare, la care aceștia au fost invitați să participe. Au fost invitați dramaturgi deja consacrați (Alina Nelega Cadariu - dramaturg și inițiator al proiectului Dramafest, și Ștefan Caraman), tineri dramaturgi înscriși în concurs (Peca Ștefan, Vera Ion, Călin Blaga și alții), precum și traducătorii de texte străine; s-au organizat spectacole-lectură pe textele primite: Punami, Ziua futută a lui Nils, Ostinato, Gin și puțină muzică.
2. Un scop important al proiectului a fost atins, scopul de a determina un climat care să favorizeze opțiunea pentru piesa contemporană. Acest lucru a devenit evident în repertoriul Studioului Casandra, în stagiunea 2003-2004: din 9 (nouă) spectacole ale clasei de regie, 8 (opt) au reprezentat opțiuni în acest spirit. Repertoriul a cuprins piese traduse de către studenții regizori (Alexandra Badea, Marcel Țop) sau provenite din alte proiecte similare. Presa culturală, și nu numai, a urmărit și a susținut semnificativ tinerii regizori, datorită coerenței conceptului și clarității opțiunii lor.
3. S-a produs o deplasare semnificativă a atenției tinerilor regizori și a teatrelor spre texte noi, străine și românești, spre o problematică nouă. Stagiunea Studioului Casandra 2003-2004 a fost dominată în proporție covârșitoare de piesele contemporane, iar rezultatul acestei tendințe au fost două debuturi îndelung comentate în presă și selectate în Festivalul Național I.L. Caragiale: Alexandra Badea și Gianina Cărbunariu.
4. Datorită inițierii unei relații directe cu traducătorii de text dramatic, s-au realizat traduceri plătite. Acestea sunt depuse la biblioteca U.N.A.T.C. și difuzate printre tinerii regizori, actori, scenografi ș.a.
5. S-au creat legături cu proiecte similare dramAcum din Serbia - NADA, și Rusia - LUBIMOVKA YOUNG PLAYWRIGHTS FESTIVAL, ceea ce va conduce, în viitorul apropiat, la traduceri ale textelor românești în sârbă și rusă.
6. Întâlnirile dramAcum au reușit să adune lunar tinerii actori, scenografi și artiști plastici interesați de fenomenul dramaturgiei contemporane.
7. În urma acestor întâlniri, autorii au fost contactați în vederea dezvoltării textelor prin lucrul în echipă (Ștefan Peca, Cristian Juncu, Vera Ion, Dinu Bodiciu, Cătălin Chirilă, Ioana Blănaru, Maria Pitea, Maria Manolescu, Mihaela Michailov, Laurențiu Bănescu și alții).
8. Urmare a colaborării fructuoase cu Roberta Levitow, bursier Fullbright în România, și foarte bun cunoscător al dramaturgiei contemporane americane, am organizat, la Colibița, lângă Bistrița, un atelier-workshop de dramaturgie, la care au participat câștigătorii concursului de dramaturgie dramAcum 2 (Bogdan Georgescu, Vera Ion și alții), dar și studenți ai Facultății de Teatru și criticul Iulia Popovici.
9. Urmare a concursurilor de dramaturgie organizate periodic de dramAcum, Vera Ion și Bogdan Georgescu (câștigători ai ediției dramAcum 2) au înființat un nou proiect de dezvoltare și cercetare teatrală TANGA PROJECT.
10. Piesa Stop the Tempo de Gianina Cărbunariu, scrisă în urma proiectului dramAcum, a fost montată de autoare la Teatrul Luni de la Green Hours. Textul a fost caracterizat de cronica teatrală ca "strigăt al noii generații".
11. Odată cu lansarea proiectului dramAcum3, cu sprijinul Fondului Cultural Național, am înființat buRsa dramAcum - program de dezvoltare a textului dramatic. Această buRsă dramAcum a fost acordată unui număr de cinci dramaturgi, câștigători ai concursului de dramaturgie dramAcum3: Maria Manolescu, Mihaela Michailov, Ioana Blănaru, Maria Pitea, Laurențiu Bănescu.
12. Pentru meritele deosebite în dezvoltarea și promovarea dramaturgiei românești, dramAcum a primit PREMIUL CRITICII, în 2005, acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (A.I.C.T.).


Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, coordonat și prezentat de Liviu Malița, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/produs/sa-nu-privesti-inapoi/.