Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost foarte simple și la obiect: "Scrieți un text erotic".
Apel de trezire
Viorel Prodan
Viorel Prodan
I-a deschis ușa cu o strângere de inimă. Ea era de înălțime potrivită, cu păr cârlionțat, înfofolită. Ochii îi străluceau, vii, îndrăzneți. El a întrebat-o aproape în șoaptă:
- Te-ai descurcat?
- Sunt fată mare, ce crezi? Mi-ai spus o dată la telefon cum și unde. Iată-mă.
- Cei de la hotel mi te-au recomandat ca pe cea mai...
- Cea mai ce, puiule?
Femeia a intrat, în timp ce el îi ținea ușa. S-a oprit în mijlocul camerei, inventariind dintr-o privire: covorul roșcat, patul înalt, noptiere cu veioze galbene. Masa pentru televizor, ușa de la baie, un fotoliu lângă fereastră. Draperiile cu sigla hotelului atârnau cuminți, făcând loc obscurității nopții de iarnă.
El a rămas în prag, surprins de mirosul de fum de țigară care plutea după ea ca o umbră. Venea din haina de blană scurtă - scumpă, dar obosită.
Purta jeanși mulați, șolduri sigure. Botine negre din piele întoarsă, cu tocuri înalte, care păreau aproape niște arme. Se întreba dacă botinele îi alungeau picioarele sau doar natura fusese generoasă.
- E frumos aici.
El n-a răspuns. Se gândea dacă ea avea să pomenească întârzierea - trecuse bine de zece, deși se înțeleseseră la opt. Dar ea îi citise gândurile:
- M-am lungit la salsa. Iau lecții. Câteodată, pur și simplu uităm de lume.
Și-a căutat un loc pentru geantă și a ales scaunul. Apoi și-a dat jos haina, iar când el i-a luat-o, i-a atins din greșeală degetele - reci de la ger. Unghiile rotunjite, vopsite într-un gri discret.
Purta o cămașă bleumarin, descheiată lejer la gât. Privirea lui a zăbovit o clipă prea mult între nasturi. Cu mâinile adâncite în buzunare, mormăia ceva despre cât de frumos e să știi să dansezi, despre orașul ei mare, despre distanțele grele. Încerca parcă să-i ușureze vina întârzierii.
Pe masa de lângă televizor, pregătise o sticlă de vin roșu. Paharele - cele din baie, despachetate cu grijă - stăteau aliniate de-o parte și de alta.
Ea a surprins totul dintr-o privire. Se mișca prin cameră cu o seninătate studiată, dar nu forțată. Nici urmă de grabă sau vinovăție. Părea să nu dea mare importanță ideii de a fi la timp. S-a oprit în dreptul ferestrei largi, cu vedere spre acoperișurile orașului.
- Frumos sus. Ai ales camera asta sau doar te-ai nimerit bine?
- Am avut noroc. Și, de când am deschis ușa, mă simt și mai norocos.
Ea a zâmbit, aproape absent, către mijlocul camerei.
- Uite că știe să fie drăguț. Și... ce face un băiat norocos prin orașul ăsta?
- Am venit pentru o negociere. Trei zile de hârtii, telefoane și oameni care nu știu să spună da sau nu fără să ceară o ședință.
Fără haina de blană și mirosul de țigări, îi simțea firul dulce, aproape greu, al parfumului. Îi părea că face aerul dintre ei mai dens. Relaxându-se, a întrebat-o:
- Dorești un pahar de vin?
- Da, dacă mă servește cineva.
Ea s-a așezat pe pat, balansându-se ușor, ca și cum testa elasticitatea saltelei. Îl privea turnând vinul, cu un aer de familiaritate leneșă, ca pe un gest văzut de prea multe ori. A venit lângă ea. Ea și-a luat paharul, trăgându-se ușor în spate, încercând să-l cuprindă dintr-o singură privire.
I-a întins paharul, zâmbindu-i:
- Pentru iubire.
- Pentru... iubire.
Ea a sorbit lung, ca și cum băutura i-ar fi fost necesară.
- Îți place? a întrebat-o.
- Vinul?
- Da.
- Am luat un Cabernet, de la o cramă cunoscută. Un vin reușit.
- Este. Dar tu... ești timid?
- De ce crezi?
Ea a bătut cu palma în salteaua moale.
- Haide, șezi lângă mine. Nu mușc. Nu încă.
A râs, iar el a roșit. S-a așezat lângă ea și și-au mai atins o dată paharele. Ea și-a terminat vinul, a privit o clipă paharul gol, pe urmă a ridicat privirea spre el.
- Punem niște muzică?
- Da, chiar... ar fi mai...
S-a oprit. Nu voia să vorbească despre cât era de încordat.
Ea a luat telecomanda și, fără grabă, a ales un canal de muzică din meniul televizorului. I-a întins pahar. Precipitat, el i l-a luat și i-a turnat vin. Din difuzoare curgea o melodie cunoscută.
Ea s-a ridicat, îndreptându-se spre geam în pași de dans.
- Se vede frumos de aici. Atâtea acoperișuri și orașul atât de luminat. Oare o să ningă?
- Nu știu, azi dimineață a nins puțin, dar nu s-a depus.
Se simțea neputincios. Nu găsea drumul spre ceea ce trebuia să urmeze. Simțindu-i parcă reținerea, ea s-a întors înspre el, dansând încet, lăsând tocurile să deseneze urme regulate în mochetă.
- Cum e la salsa? a întrebat-o ca să alunge tăcerea.
- Ooo, la dans? bine. Dansăm într-un bar unde mulți fumează. În rest, e bine.
Nu a întrebat-o ce bar e acela unde se fuma. Nici nu voia să știe prea multe despre cum își petrecuse ziua, înainte să-i bată la ușă.
Dansând, ea aproape s-a lipit de el. Îi simțea răsuflarea, însoțită de un zâmbet gol. Părea obosită, dar se străduia. Sorbea din vin cu înghițituri mici, în timp ce cealaltă mână și-o plimba pe umerii lui, pe gât, pe brațe, pe piept. Îl desena, cu vârful degetelor, într-un contur viu, nesigur.
A prins-o încet și a tras-o înspre el, încercând să o sărute.
Ea a întors capul, lăsând ca sărutul lui să-i atingă totuși obrazul. Apoi l-a sărutat și ea, scurt, pe obraz.
- Vreau să fac un duș, dragule. Să mă împrospătez.
Îl țintea cu o privire ademenitoare. Cu un gest lent, i-a șters urma de ruj, culoarea cireșelor coapte.
- Nu durează mult, bine?
- Da, da.
S-a tras la o parte, făcându-i loc.
Ea și-a luat geanta și a intrat în baie. El și-a mai turnat vin, apoi s-a privit fugitiv în oglinda de lângă ușă: uscățiv, înalt, cu o barbă roșcată deasă. Și-a trecut mâna peste începutul de chelie și și-a netezit gulerul cămășii albe.
Pe urmă, s-a așezat în fotoliu, butonând telefonul, în timp ce apa de la duș a început să curgă.
Dar gândurile îi erau toate la femeia de dincolo de ușă. La felul în care reușea, cu o pricepere instinctivă, să transforme mișcările banale în gesturi erotice sublime.
Când a ieșit de la duș, în cameră luminau doar veiozele și televizorul. Lângă sticla de vin, era încă una, desfăcută. El a închis telefonul și l-a așezat cu ecranul în jos pe măsuța de lângă fotoliu.
- Soția? a întrebat ea zâmbind.
A îngăimat ceva, puțin jenat, dar a privit-o lung. Își lăsase pe ea un maiou gri deschis. Umerii îi erau puțini lăsați, dar rotunzi. Nu mai avea sutien, și el și-a dat seama că sânii îi erau așa cum îi ghicise - plini, deși nu neapărat cei mai fermi.
- Nu mai bea nimeni aici? a întrebat ea, veselă.
Părea mai vioaie. Poate și din cauza vinului. Aproape terminase singură prima sticlă. Privirea ei cădea mereu între ei. El a reumplut paharele.
- Și ia zi... ce caută un băiat așa bine ca tine, singur prin București?
- Așa bine ca mine?
A prins-o de mână, apropiindu-și-o încet. Ea s-a lăsat moale, atentă la mâna cu paharul și ținându-și capul departe de pieptul lui. Îi simțea sânii lipindu-se de el.
Erau între fereastră și canapea: el, înalt și subțire; ea, fără tocuri, părea să-și fi rotunjit formele, dar fără să-și piardă suplețea. În cameră a început să curgă o piesă latino.
- Învață-mă și pe mine salsa.
Ea și-a ridicat brațele, lăsând loc să-i cuprindă umerii.
- Haide.
S-au mișcat de câteva ori, stângaci. Nu dansau cu adevărat, dar palmele lor alunecau încet pe spatele celuilalt.
Ea și-a strecurat un picior între ale lui. Coapsa plină îl apăsa ușor, încălzindu-l prin jeanși. I-a coborât o mână pe talie, mângâind-o, încercând să se acordeze la ritmul muzicii. Ea se lăsa purtată cu capul sprijinit de pieptul lui. Când s-a terminat piesa, el și-a coborât privirea spre ea.
Ea își legăna capul, cu ochii închiși.
A sărutat-o. Ea i-a răspuns la sărut, fără să-și deschidă buzele.
-Hei, fă-ți și tu un duș. Când o să ieși, eu o să te aștept sub plapumă.
Și-a dat seama că nu făcuse duș, cu toată agitația zilei. Și-a luat cu el telefonul, portofelul și a intrat în baie.
A ieșit repede. Când a pășit în cameră, ea era deja sub așternuturi. A luat sticla de vin și a așezat-o pe noptieră. Hainele ei erau împăturite lângă geantă. Pe noptieră - un prezervativ.
A tras plapuma și s-a strecurat lângă ea. Era goală. Caldă.
Adormise.
A rămas puțin încurcat, fără să știe ce să facă. Până la urmă, s-a gândit că o va trezi mai târziu. Și-a aranjat o pernă sub umeri și a butonat televizorul, sorbind din când în când din Merlot. După o vreme, a adormit și el.
Când a sunat telefonul, a deschis un ochi și a întins mâna, căutând aparatul pe noptieră. Lumina slabă care venea prin fereastră îl deranja. Se întreba cine suna și cât timp dormise.
A dus receptorul la ureche. Lângă el, ea începea să se trezească.
Și-a dres vocea, dar și-a auzit-o răgușită, adormită.
- Alo?
- De la recepție, wake-up call-ul.
A simțit-o, caldă, întinzându-și brațul peste pieptul lui și lipindu-se de el.
- Ce wake-up call?
- De ora opt.
A aruncat o privire afară, printre draperiile trase într-o parte. Ningea.
Mâna ei a început să-i mângâie pieptul, umerii, în timp ce-și împingea capul sub brațul lui. Respirația fierbinte îi strecura fiori în piele.
- Dar nu am cerut.
- Așa scrie aici, ora opt.
Ea și-a ridicat capul pe pieptul lui, iar mâna, care știa să mângâie, cobora încet înspre talie. Îi săruta pieptul cu buze leneșe, tot mai flămânde. Își muta din nou buzele, moale, sub brațul lui, făcându-și loc cu limba.
El ținea receptorul la ureche, aproape uitând că e acolo. Părul ei, în lumina dimineții, părea roșcat. Și-a dat seama că începuse să gâfâie.
- Totul e în regulă?, s-a auzit de la recepție.
Își simțea gura uscată.
- Da... adică, nu mai contează, eu nu am cerut.
- Am aici programat wake-up call pentru camera 608.
Între timp, mâna ei îi trăgea în jos boxerii, cu mișcări sigure, aproape fără ezitare. Cealaltă mână s-a întins după prezervativul de lângă lampă. Și-a ridicat un picior peste el, începând să se unduiască și să suspine abia simțit. Stârnit, și-a desfăcut ușor picioarele, făcând loc mâinii ei.
- Alo? Am sunat la 608.
- Da, fir-ar, dar eu nu....
Ea s-a urcat peste el, cu capul îngropat în gâtul lui, sărutându-l, mușcându-l ușor, provocându-l. I-a luat telefonul din mână și l-a pus pe noptieră. L-a înlănțuit, gemând când s-a pătruns.
Răsuflarea lui, precipitată, umplea camera. Fulgi mari se lipeau de fereastră. Și-a coborât o mână, cuprinzându-i talia și trăgând-o mai tare în el. Cu cealaltă îi răvășea părul, încă purtând urme vagi de fum, parfum dulceag și așternuturi.
O simțea pofticioasă, fără grabă.
Ea a murmurat ceva, dar el nu a înțeles. I-a simțit doar trupul, mai înfierbântat și cerând mai mult.
Totul s-a sfârșit pe neașteptate, ca o respirație tăiată: ea tremurând, cu suspine scurte; el imediat după ea, strâns într-o încordare mută. Au rămas nemișcați o vreme.
Ea s-a întins ca o pisică leneșă, apoi l-a sărutat și a vrut să se dea la o parte. Dar el a apăsat-o moale cu palma - voia să mai rămână așa, lipit de ea.
După o vreme, ea și-a ridicat privirea, fixându-l vesel.
- Asta e din partea casei, dragule. Dar restul nopții te costă, cum ne-am înțeles.
El a zâmbit. Și-a scos atent mâna de sub ea, s-a ridicat și a mers spre jeanșii lăsați pe spătarul scaunului.
- Alo! Mai aveți nevoie de serviciile noastre?
Din difuzorul telefonului, vocea se auzea gâtuită și sfioasă în același timp.
Ea s-a întins și a apăsat pe o tastă a telefonului. Pe urmă s-a lăsat pe spate, și-a tras plapuma până sub bărbie și a chicotit, urmărindu-l cum scotocește în buzunar după portofel.