A doua parte a acestei retrospective se poate citi / vedea aici.
Și în 2025 am continuat seria de albume de fotografie de teatru care apărea la LiterNet, Teatrul prin ochi de fotograf. Au fost până acum 83 albume de fotografie de teatru, cu secvențe mai mult sau mai puțin complete și desigur mai mult sau mai puțin bine - nu știu pentru că nu a scris nimeni la impresii dintre creatori nici un cuvânt. Niciodată.
Apoi, cam pe la jumătatea anului, am zis să iau o lungă pauză pentru rearanjarea stărilor, viziunilor, ideilor.
Bun, oricum am privi, pentru mine a fost foarte foarte interesant. Ca să fiu la zi, am întrebat și eu ce spune AI despre fotografia de teatru.
"Fotografia de teatru surprinde momente trecătoare, cerându-le fotografilor să fie "animale intuitive cu instincte ascuțite" pentru a îngheța "viața luminată", dezvăluind adevăruri mai profunde dincolo de realitatea scenei, concentrându-se pe momente intense precum saltul unui dansator sau izolarea expresiilor pentru a crea un nou sens din natura efemeră a spectacolului. Temele cheie includ surprinderea momentului decisiv, dezvăluirea umanității, transformarea realității și provocarea de a conserva trecătoarea artă a spectacolului."
Eu cred că AI este pe altă lume dacă poate spune că teatrul este "viața iluminată". Noaptea, pe o stradă iluminată de 2-3 becuri la stâlp, sunt minim 1-2 lucși, adică ar fi lumină foarte puțină, cât să nu dai cu capul de zid. Ori, nu au fost puține locurile la care am fost în care lumina de repetiție era de 0,2 lucși spre exemplu - adică de 3-4-5 ori mai puțină. Și aia violent colorată.
Nu este o problemă în ziua de azi să faci fotografie și editarea poate face minuni incredibile - dar transformarea întunericului poate voit de pe scenă într-o imagine hai să spunem normală simt că este o denaturare profundă a actului de creație... și atunci ce să fac, să arăt 10 imagini negre cu umbre spunând că nene... așa a fost acolo... complicat.
Deci am mințit în felul meu și nu am respectat cheia de întuneric, că de lumini nu pot spune. Asta îmi dă frisoane.
Sigur că ce fac eu acum este un sacrilegiu, nu ar trebui nici să amintesc de problema costumelor la repetiții sau a machiajului, pentru că Robert Doisneau spunea că: "Dacă faci fotografii, nu vorbi, nu scrie, nu te analiza și nu răspunde la nicio întrebare." Dar totuși aș vrea să vă împărtășesc niște gânduri care mă macină.
Spre exemplu, ședințele acestea de fotografie, soldate cu 4.000-7.000 de imagini la fiecare repetiție, din care alegeam 100-200 pentru album, le-am făcut mai mult ca să mă uit eu la imagini, să mă bucur la editare refăcând presupuse universuri, și să tremur la selecție, să le pot bifa pe listă.
Dar...
Pe ansamblu fotografia de teatru s-a transformat fundamental față de primii ani în care făceam asta - ecoul, reacția, mi s-au părut departe de ce am crezut.
Imensa majoritate a actorilor fotografiați nu au reacționat cu linkuri la albumele apărute, nu au spus nimic despre acele imagini pe rețelele de socializare, nu au spus nimic nici la rubrica de impresii la albume, nu au reacționat în nici un fel - asta mi-a dat mereu sentimentul de lumi diferite, nesiguranța dacă ce fac este bine, chestie care s-a tot amplificat. A venit unul, a făcut niște poze, treaba lui. Apoi nu a mai venit, iar treaba lui.
Tot Doisneau spunea: "Știi, se spune mereu că fotograful este "un vânător de imagini". Este o imagine măgulitoare, ideea de vânător, este virilitate, putere dobândită. De fapt, însă, nu este asta. Suntem de fapt pescari cu cârlige și undițe. Dacă aș ști cum să fac o fotografie bună, aș face-o de fiecare dată. Fotograful trebuie să fie absorbant, ca o sugativă, să se lase pătruns de momentul poetic... Tehnica lui ar trebui să fie ca o funcție animalică... ar trebui să acționeze automat." Minunate cuvinte.
Ar fi multe multe de spus despre fotografia de teatru și despre aceste imagini făcute în 2025. Le pun în albumul de aici la rând, selectate dintr-un număr care v-ar speria, fără detalii și fără să precizez care ce unde când.
Umbre ale unor clipe divine pentru mine.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)