revin la Ieud, pe Valea Izei. Casa copilăriei mă primește cu ziduri scorojite, dar în fiecare dimineață o găsesc mai tânără, ca și cum timpul ar curge invers. Pereții se netezesc, mobila întinerește, fotografiile mă arată copil, iar Isusul din icoane zâmbește. Mă atrage spre un trecut ademenitor, însă eu rămân aceeași. Casa pare să mă cheme, să mă asimileze, până când înțeleg că pot rămâne captivă sau pot alege prezentul. Când plec, casa îmbătrânește la loc, iar eu recuperez o liniște pe care o credeam pierdută.
Gyorgy Gyorfi-Deak
Jumătatea mea este o minionă brunețică, aprigă și iute ca o boabă de piper. În urmă cu nu prea mult timp am trecut de jumătatea de viață de când suntem căsătoriți, socotind de la data de când nu mai sunt holtei. Cu jumătate de inimă, așa, ca omul timid și cu jumătate de gură, ca să nu par lăudăros, vă mărturisesc că jumătatea mea nu face nimic pe jumătate. De aceea, dacă ar fi să știm când vom muri, am face jumi-juma din zilele rămase și le-am pune laolaltă, să avem și noi potrivirea dăruită lui Philemon și Baucis.
Pompilian Tofilescu
Crezi că pentru mine e ușor? Faci ochi de dimineață, apoi alergi de colo până colo ca o muscă fără cap. Te zbați ca disperata și pentru ce? Să bagi în tine de parcă mâine n-ar mai exista și să faci droaie de copii. Te bâzâie unul, te bâzâie altul și uite așa îți trece timpul din poamă în poamă. Noroc cu licoarea asta minunată, e singura care-mi mai dă vreo bucurie în viață. Asta îmi zicea o musculiță de oțet care la jumătatea vieții s-a așezat lipăind pofticioasă pe buza paharului meu de vin.
