Mă trezesc, mă uit pe telefon: niciun mesaj de la mulți ani. Mă spăl, oglinda îmi confirmă urâțenia. Uit să mă pieptăn, trag pe mine niște haine gri și ies. La coadă la pâine, o femeie cu o fetiță. Copila se întoarce, mă privește lung și zice: Ce mumoasă ești. Atât. Propoziția asta îmi rearanjează lumea. Fug și-mi cumpăr haine colorate, bijuterii strălucitoare, mă duc la coafor, îmi iau un bilet de avion. Uit de singurătate, de frică, de rutină. Acum dansez pe o stradă din Paris cu un spaniol care trăiește la Roma.
Florentina Enache
Îmi place de tine; arăți bine, știi ce vrei, ai cuvintele potrivite și un ceas mișto. Dar e nevoie de mai mult pentru mai departe. Fii atent aici: peste 14 ani, juniorul va avea jumătate din vârsta de acum a tatălui său, iar peste alți zece, tatăl său va avea jumătate din suta de ani pe care o voi împlini eu peste trei sferturi de secol. Dacă știi cât e diferența de vârstă dintre părinți și cum să trăiești o viață bună cu jumătatea ta, bem împreună câteva cafele și apoi petrecem luna aia la Paris.
Ana Maria Dobre-Nir
Cam pe atunci l-am pierdut pe tata. De aproape un an visam cimitirul, poteca aceea care s-a dovedit mai târziu drumul spre el. În ziua când s-a dus, înainte să aflu, l-am auzit în mine luându-și rămas-bun. Pentru un om preocupat mai mult de investiții decât de ale spiritului, totul a fost o lecție. Atunci am înțeles că lumea e mai adâncă decât își imaginează ochiul avizat. De atunci nu mi-e frică de moarte. Mi-e frică doar să nu uit să spun te iubesc. Să nu uit să îmbrățișez, cât încă e cald aerul din jur.
