Ce știu sigur e că anul ăsta a fost ultimul Crăciun pe care l-am făcut cu ai mei, acasă, încă locuind în Alexandria. Se simte puțin ciudat. Nu pentru că aș fi vreo fană a Crăciunului, n-am fost niciodată. N-am simțit vreo bucurie specială a sărbătorii, poate doar când eram mică și primeam cadouri. De obicei eram doar eu cu tata; mama era la muncă, lucrează la spital, și atmosfera era destul de tristă. Plus că toată lumea se stresează inutil, vorbesc doar despre mâncare, și spre final ori cineva plânge, ori se îmbată, ori se ceartă pe pământul din spatele veceului din curte, al lui tataie, care se răscolește la cinci metri sub asfalt pentru că nimeni nu i-a împărțit o țuică.
La anul o să vin acasă de la București. Mutată. La facultate. La UNATC? La garsoniera mea din Dristor. Adică o să mă trezesc singură într-un oraș pe care îl cunosc doar din weekenduri, cunoscut alături de prieteni, amici, oameni pe care i-am iubit, oameni care m-au rănit, colegi, experimente și străini. Și cumva acest "tărâm mitic", pe care la început l-am simțit atât de vitreg, de agitat, de lipsit de sens, o să-mi devină casă. Când am venit prima dată în București, singură, la 14 ani, și am intrat în Mega, mă simțeam ca la muzeu. Acum, la 18 ani, Bucureștiul mi se pare ca oricare alt oraș, cu bune și cu rele. Am nevoie de agitație. La 18 ani aleg Bucureștiul în locul liniștii de mormânt din Alexandria, cu toate bubele lui... căci e ca un lepros, în limbaj biblic: iei imediat boala.
Poate că nu am realizat, la cât de mult vorbesc despre dorința asta de a face actorie, că momentul se apropie vertiginos. Și cumva știu că lucrez la mine de ani buni ca să pot spune că mă simt pregătită. Mi s-a părut mereu că am o groază de timp, că viața o să înceapă după admitere, că tot ce am făcut până acum se subscrie ei. M-am înșelat. Tot ce am făcut și ce o să mai fac n-are, de fapt, nicio legătură cu admiterea, ci cu cine sunt eu. Pentru că simt că anul ăsta chiar am început să înțeleg mult mai bine cine sunt. Nu întru totul, dar am reușit, mai ales spre finalul anului, să elimin tot ce era coroziv din viața mea. Iar exterminarea sistematică nu se oprește aici. Există persoane cu care am tăiat contactul și probabil a fost cea mai sănătoasă alegere pe care puteam s-o fac. Există persoane pe care am îndrăznit să le cunosc mai bine, și sunt mândră de mine pentru asta. Încă trebuie să mai lucrez la presiunea pe care o pun pe umerii mei. Probabil că, dacă n-ar proveni din însăși esența firii mele, aș fi abandonat de mult munca. Dar știu că n-am fost niciodată ușor de mulțumit și, cu atât mai puțin, genul de persoană care își lasă garda jos când vine vorba de importanța cu care tratez ceea ce vreau să fac pentru tot restul vieții mele. Melodramatic, dar nu mă alint.
Într-o notă mai puțin serioasă, mi-a venit ideea asta spontan, pe care o concep în timp ce scriu, de a lua lunile pe rând, ca să vedem împreună cele mai importante evenimente ale fiecărei luni (+poze) și ce filme bune am mai văzut... așadarrrrrr:
IANUARIE 2025
* Conte d'été / A Summer's Tale (r. Eric Rohmer) - 1996
- am fost la Colibița cu prietenul meu cel mai bun și familia unei prietene - jacuzzi, pârtie, patinoar, salina Turda, etc.
FEBRUARIE 2025
* Good Bye, Lenin! (r. Wolfgang Becker) - 2003
- repetiții intensive la Brightside Drama, pentru spectacolele din aprilie.
MARTIE 2025
* Rocco e i suoi fratelli / Rocco and His Brothers (r. Luchino Visconti) - 1960
- excursie la București pentru UȘI DESCHISE UNATC.
APRILIE 2025
* Mamma Roma (r. Pier Paolo Pasolini) - 1962
- spectacole la Teatrul Apropo.
MAI 2025
* All That Jazz (r. Bob Fosse) - 1979
- majoratul meu (la Control și la TNB).
IUNIE 2025
* Tirez sur le pianiste / Shoot the Piano Player (r. François Truffaut) - 1960
- excursie în Europa (+ 3 zile în Paris).
IULIE 2025
* Verdens verste menneske / The Worst Person in the World (r. Joachim Trier) - 2021
- VAMĂĂĂĂ!
AUGUST 2025
* Mommy (r. Xavier Dolan) - 2014
- IDEO IDEIS #20.
SEPTEMBRIE 2025
* Jamon, Jamon (r. Bigas Luna) - 1992
- repetiții intensive Tartuffe pentru spectacolul din octombrie.
OCTOMBRIE 2025
* Cabaret (r. Bob Fosse) - 1972
- spectacol la Apropo.
NOIEMBRIE 2025
* Conte d'hiver / A Tale of Winter (r. Eric Rohmer) - 1992
- Brașov cu ai mei + m-am tatuat (a doua oara).
DECEMBRIE 2025
* Der Himmel über Berlin / Wings of Desire (r. Wim Wenders) - 1987
- REVELIONUL LA CABANĂ ÎN HARGHITA (de aici nu am pozele încă!!)
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)