Out of the box: În luna ianuarie, participarea la un eveniment public a fost prilejul unei hotărâri spontane: cum ar fi dacă aș organiza, împreună cu prietena mea Andra, un atelier în care participanții să își poată manifesta, prin scris, latura lor creativă? Bine, această dorință dospea de luni de zile în mintea mea... dar primul pas era mereu amânat de lipsa curajului.
De data aceasta, am îndrăznit. Iar ceea ce ar fi trebuit inițial să aibă loc într-un cadru restrâns, a devenit un eveniment public, cu o promovare corespunzătoare. A însemnat o atmosferă jucăușă și o muncă în echipă desfășurată în fața unei ceșcuțe aburinde de ceai cald; activitate încununată de ocuparea tuturor locurilor disponibile (în număr de 12). Am descoperit cât de mult îmi place să fiu în spatele organizării unui astfel de eveniment.
Călătorii și aventuri: Desigur, și acum, pentru concediile noastre am renunțat la confortul camerelor de hotel și am ales varianta pitorească a campingurilor.
Am reușit să explorăm, astfel, spectaculoasa insulă Corfu și să ne delectăm cu peisajele de vis pe care le-am descoperit în călătoria noastră. Cu toate acestea, ritmul acelor săptămâni a fost deseori încetinit, în compania vreunei cărți voluminoase pe care o purtam cu multă cochetărie asupra mea, la plajă.
Sighișoara și Festivalul Medieval au însemnat îndeplinirea unui vis mai vechi: acela de a îmbrăca o ținută medievală și de a participa, alături de soțul meu, la sărbătoarea cetății! Astfel de reverii trăiam eu în perioada studenției!...
Desigur, începutul toamnei a fost marcat și el de o expediție în zona Alpilor, pe malul lacului Wolfgangsee din Austria. Mai este necesar să detaliez condițiile de cazare?... Aceasta, chiar dacă temperaturile au coborât, în toiul nopții, și la valoarea de 8 grade Celsius, sau dacă ploile și vântul nu ne-au ocolit. Ne-am întors acasă cu o imunitate mult mai bună dar și cu marea satisfacție de a fi petrecut o zi întreagă în casele-muzeu în care s-a născut, respectiv trăit, marele compozitor Mozart.
Încercări: Boala a apărut în primăvara acestui an, sub forma unor amețeli puternice; a însemnat o serie de vizite la medici, analize, tratamente și preocuparea de a mă asculta mai mult și de a dedica un timp suplimentar odihnei, relaxării, stării sufletești... atunci când e nevoie. Încă nu sunt recuperată pe deplin; încă învăț să funcționez și altfel.
Renunțări: De unde și o hotărâre nouă: aceea de a nu mai face parte din medii ce nu mi se mai potrivesc, nu sunt aliniate cu valorile mele și nu îmi mai produc vreo bucurie. Până la finalul acestui an, am reușit să renunț la astfel de activități și contexte pe care simțeam că nu mi le mai doresc sau în care nu mă mai simțeam dorită.
Cât timp ne acordăm, oare, pentru a ne adapta și când este momentul să plecăm?...
Condeiul fermecat: Prilej pentru a fi recunoscătoare atât de multor oportunități pe care acest an mi le-a adus în cale: rândurile mele au văzut lumina tiparului și am reușit să fiu parte și a unei expoziții din orașul meu, contribuind tot printr-un text scris!
Realizez, mereu, că pentru mine scrisul are și o componentă colectivă; de aceea, o parte din capodoperele care vor dăinui peste generații, le-am pus pe hârtie în cadrul unor evenimente publice, printre momente de socializare și bucurându-mă de reacții "la cald"!
Cu toate acestea, cel mai puțin probabil pentru mine a fost gândul că anul acesta ar urma să fiu parte a unei lansări de carte de poezii. Experiența pe care o aveam în acest domeniu se limita la momentele din copilărie în care puneam pe hârtie, în versuri, neajunsurile familiei din care făceam parte și erorile pe care le sesizam în educația primită. Această preocupare devenea un prilej de amuzament continuu pentru noi toți.
Cu același umor am încercat să abordez acum o temă atât de sensibilă, cea a iubirii, având plăcuta surpriză a includerii în cadrul unui volum colectiv a trei din poeziile trimise.
Lansarea acestei cărți s-a desfășurat "ca la carte" și a conținut toate ingredientele nelipsite unui astfel de eveniment: preocupări specifice ale unui poet debutant - ținuta, coafura și machiajul; emoția de a-mi citi opera în fața unei săli pline; reîntâlnirea cu prieteni dragi care s-au bucurat să îmi fie alături; activitățile prozaice de după (ieșirea la cafea)... Și, mai ales, un sentiment de vulnerabilitate care a fost mai mereu, și el, acolo: trăirile care au fost trimise în lume și care nu îmi mai aparțineau, de acum, pe deplin!
Muzica: ... Sau ceea ce a adus atât de multă culoare și lumină lunilor ce au trecut!
2025 a fost despre un concert caritabil, între prieteni, care ne-a apropiat de atmosfera plină de căldură a sărbătorilor de iarnă.
A fost despre participarea la proiectul Filarmonicii timișorene, pregătind trei piese din repertoriul muzicii de film, în calitate de corist amator, alături de orchestra și de corul profesionist, sub bagheta Maestrului Stefan Geiger. Aici am reușit să trăiesc cel mai frumos moment al anului: una din ultimele seri de repetiție care avea loc în sala de concerte a Filarmonicii. În care noi, coriștii amatori, am fost întâmpinați de către dirijorul german cu următorul îndemn, adresat către muzicienii profesioniști: "Let's all give a round of applauses to the Community Choir!" Pentru tot restul serii, am simțit această energie frumoasă în acel loc care treptat devenise un fel de "acasă" pentru noi.
2025 a fost și anul Masterclass-ului de artă corală, desfășurat sub îndrumarea Maestrului corepetitor la Corul Național de Cameră Madrigal, dr. Emanuel Pecingină. A fost un moment "de cotitură", care a împărțit anul în "înainte" și "după". Și care a adus o deschidere către două alte proiecte corale, la fel de inedite și frumoase; experiențe care m-au îmbogățit și care mi-au sporit dorința de a aprofunda tainele muzicii.
... Iar încheierea anului 2025 a adus și nelipsitele concerte de gospel programate în apropierea sărbătorilor de iarnă, în cadrul celui mai vechi cor de care aparțin, de peste 10 ani: Timișoara Gospel Project. A însemnat mai multe weekend-uri de repetiții, reluarea pieselor mult cunoscute din perspectiva unui alt registru vocal, o ultimă săptămână încărcată și, provocarea de a susține trei concerte de colinde într-un singur weekend (în locul celor două programate inițial), toate acestea fiind sold-out. Prezența band-ului profesionist, a soliștilor, a unui cor de copii alături de care ne-am pregătit, căldura pe care am simțit-o din partea publicului nostru... un strop de nebunie și o durere teribilă de picioare... astfel am reușit să finalizăm acest adevărat maraton și să putem oferi, prin muzică, o parte din miracolul Crăciunului!
Pentru că nu există fericire mai mare decât aceea de a dărui!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)