Medvedenko-ul meu a ieșit la public pe 23 februarie 2025. M-am bucurat și încă mă bucur de fiecare întâlnire cu el. Și mai mult de atât pot spune că sunt un privilegiat căci pot spune că nu am avut vreun personaj în care să simt că doar mi-am făcut treaba. Spectacolele pot ieși mai bine sau mai puțin bine, nu e o surpriză, dar relația mea cu personajul a fost mereu una de colaborare totală și de întrajutorare. Sunt momente când dacă investești cât trebuie în personaj se întâmplă ca personajul să înceapă să se dezvăluie și să se desfășoare singur, fără efort, și doar te lași purtat pe unde și cum îți dictează el.
Nu vreau să se înțeleagă faptul că fiecare rol a fost o reușită și un succes dar am făcut, cred, tot ce ținea de mine ca să creez ceva interesant de urmărit pentru spectator. Și da, uneori, cu toată credința și adevărul nostru, se creează o barieră, nu se produce efectul dorit. Nu știu de ce. Cred că descoperirea răspunsului, dacă există unul, va face parte dintr-o etapă a evoluției mele artistice. Vedem.
Și uite așa a venit martie, mai precis 10 martie 2025, când a avut loc prima întâlnire pentru noul spectacol în care urma să joc. Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu de Radu Horghidan, în regia lui Adi Iclenzan și scenografia lui Mihai Păcurar. Varianta de text de la prima lectură: 107 pagini. Dacă Medvedenko interiorizează foarte mult, Valentin Ionescu, căci pe el urma să-l interpretez, este un om care are foarte multe lucruri de spus.
Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu prezintă parcursul unui angajat într-o instituție de stat, mai precis, la o direcție de patrimoniu, din 2010 până în 2040 și dincolo. Valentin Ionescu e un om extrem de corect, care face tot posibilul să nu greșească, să-și îndeplinească la timp sarcinile de serviciu și care e dispus să-și sacrifice familia pentru a-și respecta crezul profesional. Are însă un singur defect. E om iar omul prin natura lui e ființă păcătoasă. Așadar, Valentin Ionescu va greși și el o singură dată, motiv pentru care încearcă în mod repetat să se autodenunțe instituțiilor statului dar demersul îi e încurcat de progresul prea lent al procedurilor care într-un final îl va aduce în punctul în care greșeala se va prescrie, căci a trecut prea mult timp de la producerea faptei. Ce tragedie. Ce erou. Ce antierou.
Valentin Ionescu reacționează la tot, la fiecare vorbă, la fiecare sarcină, la vreme, la Univers. Acest lucru mi-a oferit o paletă extraordinară de reacții, de stări, de schimbări de atitudine, ceea ce este minunat pentru un actor. Iar Adi Iclenzan e un regizor care nu fixează nimic decât atunci când se apropie premiera. Dar nici atunci nu ești în siguranță. O soluție bună nu înseamnă că nu mai încerci, că nu mai cauți. O uiți și cauți alta și alta și la altă intensitate, într-un alt ton, mai serios, mai comic, mai grav, mai ironic, mai auto-ironic.
Lui Valentin Ionescu i se întâmplă lucruri, permanent. Nu are timp de respiro, de altfel platforma pe care doar el are voie să fie și care e înălțată deasupra tuturor, e atât o imagine a unui ring de luptă dar și a unui om cu idealuri mai mari decât ale tuturor. E un fel de supererou. E o întâmplare comică de la ședința foto când urcat fiind pe un coș de gunoi, în costum și cu o pelerină roșie, pe stradă a trecut o mașină și pasagerul din dreapta a scos telefonul și a început să mă filmeze și să strige SUPERMAN!!! M-am amuzat pe moment și ne-am văzut în continuare de treabă dar la ceva timp după am aflat că respectivul a încărcat filmarea pe TikTok unde s-a transformat într-un viral local. Deci în 2025 m-am și viralizat pe TikTok.
Revenind la Valentin Ionescu, acesta mi-a oferit șansa unei performanțe actoricești prin larga diversitate a situațiilor prin care trece și până la urmă asta e ceea ce-și dorește fiecare actor de la rolurile pe care le primește. 10 și 11 mai 2025, avanpremiera și premiera. Lumea îl cunoaște pe Valentin Ionescu și unul dintre cele mai discutate momente este FORMULA. Ce formulă? O să înțelegeți dacă veniți la spectacol. A fost ultimul spectacol la care am scos premieră în stagiunea 2024-2025.
Și vine și vacanțaaaaaaa la început de iulie. Pentru că sunt și un om care ține la timpul lui liber ca parte importantă pentru starea sa de bine, am căutat să profit cât mai mult. Mare, munte, filme, cărți, jocuri video, ieșit la alergat. Am vrut și eu să mă bronzez vara asta. Mi-a reușit un pic. Am o colecție de filme de care sunt foarte mândru dar în anul ăsta am cheltuit mai puțin pe achiziții. Cred foarte mult în formatul fizic și posibilitatea de a vedea un film când vreau eu fără să depind de o conexiune la internet sau de licențele care apar și dispar ale platformelor de streaming. Cumpăr cărți la o rată mai ridicată decât le pot citi dar știu că nu sunt singurul care face asta. Și când am timp liber îmi mai place să mă plictisesc. Cred că e o artă pierdută. Și ca să fiu mai bine înțeles mă refer la momentele în care nu-ți mai bombardezi creierul non-stop cu informație de orice fel. Să reînvățăm să stăm așa, pur și simplu, fără să facem ceva anume, fără scrolling inutil, într-un cuvânt să ne plictisim. E sănătos.
Și cum cred foarte mult și în echilibru, după relaxare și odihnă, a venit și stagiunea 2025-2026. Evenimentul toamnei la teatrul din Galați e Festivalul Național de Comedie ajuns la a XXXVI-a ediție. Două lucruri mi s-au întâmplat pentru prima oară la această ediție. Am moderat în premieră o discuție despre comedie cu Doru Mareș, Doru fiind totodată parte din juriul festivalului alături de Magda Catone și Cristi Juncu. A fost o experiență care mi-a plăcut foarte mult și m-a bucurat.
Al doilea lucru care s-a întâmplat în premieră la acest festival a fost câștigarea premiului pentru Cel mai bun actor în rol principal, Valentin Ionescu fiind "de vină" pentru această întâmplare (premiu câștigat ex aequo, alături de colegul Anatol Durbală de la Teatrul Național "Mihai Eminescu" Chișinău).
Apoi în noiembrie am început repetițiile la Caligula de Albert Camus, în regia lui Cătălin Vasiliu și scenografia lui Daniel Divrician, cu colegul Cristi Gheorghe în rolul titular, eu fiind Helicon, premiera fiind programată la începutul lui februarie 2026. Helicon-ul meu e încă în construcție, încă îl descopăr, încă mă joc cu el, mă apropii de el ca-ntr-o spirală care începe de pe margine și se duce încet-încet spre centru. Îmi place personajul în primul rând pentru că e diferit atât de Medvedenko cât și de Valentin Ionescu așa că îmi apasă niște butoane noi, îmi stimulează creativitatea în direcții noi. Are o altă mentalitate, alte crezuri și e o prezență puternică. Vorbește doar dacă e nevoie și încearcă să obțină maximul de efect cu cât mai puține cuvinte, ceea ce pentru mine devine o provocare căci necesită din partea mea o precizie mare a nuanțelor și ideilor lui.
Cam astea sunt rolurile mele care mi-au alcătuit calendarul artistic din 2025. Însă în paralel cu rolurile astea a fost un an de succes pentru Regina Nopții, de și în regia Letei Popescu, scenografia lui Bogdan Spătaru, cu care ne-am plimbat prin țară: București x 2, Sibiu, Suceava, Brăila, Constanța, Odorheiu Secuiesc, Iași și Timișoara. În toate deplasările am fost copleșiți de căldura și emoția cu care ne-a primit publicul și iar spectacolele de la sediu au fost toate sold out și sunt sold out și următoarele două, cele din ianuarie 2026.
Iar colega Oana Mogoș a câștigat Premiul Uniter 2025 pentru Cea mai bună actriță în rol principal pentru rolul Valeriei din acest spectacol plus nominalizări la Cel mai bun spectacol, Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută și Cea mai bună muzică originală și sound design (Csaba Boros), plus, plus, plus... mă bucur că și Lămbiță (personajul pe care îl interpretez în spectacol) e parte din acest hit teatral. A fost un an bun. Sunt bucuros și recunoscător.
În concluzie, sper că 2026 vine tot cu lucruri bune și bucurii. Fii bun, fă bine! Să ne revedem sănătoși!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)