Privind înapoi, spre linia de start, unde a început totul, mă teleportez mental într-un ianuarie scurt, dar plin de evenimente. Îmi amintesc cu drag de Crăciunul armenesc petrecut la filiala din Cluj-Napoca, de vizionarea filmului Nosferatu (r. Robert Eggers), în Cinema Victoria din același oraș și de Balul mascat din Gherla, unde am petrecut alături de armenii mei dragi veniți din toate colțurile țării.
Februarie a fost surprinzător, cu o vizită la Roma, care a gravitat în jurul cinematografiei și a poveștilor ce urmau a fi scrise. Reîntoarcerea în La Citta Eterna a fost emoționantă, am trăit fiecare moment cu mai multă implicare, fapt care s-a reflectat și în numărul de pași făcuți zilnic (aproape 30.000).
Iar vizitele nu au contenit, întrucât în martie am ajuns pentru a doua oară la Băile Herculane, un loc aproape la fel de încărcat cu istorie precum Roma. Am descoperit o stațiune mai puțin îngropată în negura vremii, cu planuri de viitor ilustrate frumos pe panourile de pe malul Cernei.
Au urmat lunile de primăvară târzie, când viața m-a dus în capitala Franței, acolo unde am fost părtașă la filmarea unui episod din Emily in Paris, lucru neplanificat, cu atât mai mult considerat magic.
Și dacă tot pomenesc de magie, la TIFF am avut parte de niște regăsiri aproape copleșitoare, care mi-au entuziasmat sufletul și au oferit combustibil inimii pentru a merge mai departe cu optimism și în a doua jumătate a anului.
De energie am avut nevoie și la Electric Castle, festival la care m-am întors după câțiva ani de pauză. Am dansat în ploaie torențială la concertul lui Justin Timberlake, m-am bucurat de tot ceea ce se întâmpla. Pentru că așa e viața, nu doar cu mers pe uscat, uneori mai trebuie de trecut și prin noroi.
Vara m-a binecuvântat cu o ședere mai lungă în Cracovia, oraș în care m-aș întoarce fără îndoială, pentru a locui și mai mult de o lună jumătate. A fost una din cele mai înălțătoare experiențe de anul acesta, m-am simțit turist, dar și localnic. Peste ani îmi voi aminti cu drag cum fiecare după-amiază o petreceam într-un muzeu sau prin cartierele vechi ale orașului.
Iar după atât de multă emoție, a venit rândul trăirilor mari. Cele sub stelele unui cer senin, la Sulina și mai apoi la Sfântu Gheorghe, în Delta Anonimului. O regăsire pe care o așteptam parcă de peste o sută de ani, din vremurile când încă se mai trimiteau cărți poștale. M-am bucurat precum un copil, alături de oameni ce mereu aveau să scoată ceva din joben, mai ales pentru cei care cred în magia locului.
După toropeala dintre valuri, am plecat spre un Köln răcoros și aglomerat. Tranziția de la pustiu la freamătul civilizației. Această vizită de o săptămână m-a făcut să pomenesc mai des Cracovia și frumusețea ei.
În septembrie am ajuns și în București, la cea de-a zecea ediție Unfinished festival, probabil cel mai de suflet festival la care am participat de-a lungul anilor în România, grație conexiunilor pe care le-am sudat acolo. Oameni pe care i-am revăzut, cu ochi senini și inimă deschisă.
Ultimele luni ale anului m-au provocat atât mental, cât și fizic, în noiembrie participând la prima mea experiență de plantare a unor copaci. Sper ca peste ani să pot privi stejarii semeți. Dacă am învățat un lucru despre plantat e acela că e singura circumstanță în care a săpa o groapă duce la rezultate benefice.
Aș mai scrie despre tot ce a fost, dar uite că mă cheamă Dunărea la ea, chiar de dincolo de graniță, din Serbia, unde o să ajung foarte curând. Hai, să trăiești, 2025! Și mulțumesc. Ai fost un cadou (de Crăciun).
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)