La mulți ani, tuturor! Sper să vă fi făcut țeluri și să vi le împliniți. Să fie 2026 un an îmbelșugat și așa cum vă doriți să fie!
Am intrat în acest nou an în flăcări, literalmente. Asta da, purificare! Am strigat "ard", mirată de unde apăruse focul. Se pare că focul a răbufnit de la o mică scânteie de la artificiul pe care-l țineam aprins în mână. Ajunsă pe poala cămășii de elastan pe care o îmbrăcasem pentru prima dată, a înflorit într-o văpaie care a topit până și fusta de paiete, pârlindu-mi pielea picioarelor, ușor. Norocul meu! De fapt, îngerul meu păzitor, uman, dârz, bunica mea, pe care o invitasem să-mi stea alături și care își serbase ziua de naștere odată cu mine, 47 ai mei și 89 ai ei, a reacționat prompt, stingând flacăra cu șervețelele de pe masă, în timp ce ceilalți se uitau amorțiți sau înmărmuriți! În spiritul înflăcărat al evenimentului, am strigat: "Să ardă ghinionul cum mi-au ars țoalele noi de pe mine! Fie ăsta răul cel mai mare!"
Revelionul acesta a fost unul special, având toată familia alături, noi trei, The Ioniță's și mama, bunica, socrul și cumnatul meu. Revelion la casă nouă!
Anul 2025 a fost un an intens mental. M-au săgetat gânduri peste gânduri. Am fost nevoită să caut soluții, zi și noapte. M-am frământat până la tristețe și epuizare. Dar am sperat, argumentându-mi mereu, cât mi-era de acut, de importantă împlinirea gândului meu. În februarie, proprietarul chiriei ne-a adus la cunoștință că dorește să vândă apartamentul. Deja se apropia al patrulea an de locuit aici. Aaron are școala la 5 minute de aici. Biserica, parcul, policlinica, medicul de familie, magazine, cofetăria, băncile, farmaciile, piața de legume, mall-ul, toate-mi sunt în bătătură! Aaron are gașcă nouă, de-acum e adolescent, cum să-l mut iar și iar?! Nu, nu puteam accepta. Nu mă vedeam plecând. Mi-am dorit enorm să rămânem. După multe mutări în acești 15 ani, în sfârșit, am simțit că asta poate fi casa noastră. Laitmotivul anului 2025, au devenit gândurile mele.
În martie, bunica și mama au avut câte un accident și au rămas dependente de cârje. Anul n-a adus nici aspecte financiare strălucite, iar etajul al doilea cu trepte deteriorate, zona fără acces imediat la magazine, farmacii și doctori, a zdruncinat hotărârea bunicii de a rămâne până la finalul vieții în apartamentul în care locuise cu bunicul mai mult de 50 de ani.
În august am hotărât să plecăm la Galați, la socrul meu. 12 ore cu trenul până la București. Am rezistat! Acolo am avut întâlnirea cu soră-mea și prietena mea.
Dunărea mă așteaptă anual, răbdătoare. A doua zi am pornit cu trenul spre Galați. Am stat la hotel Mercure. Pentru prima dată am optat pentru un apartament. Am băiat mare, deja! Toate bune și frumoase, primele 24 de ore! A doua zi mi-am luxat piciorul la lift, iar soțul meu alergând după medicamente cu trotineta electrică pe care am insistat s-o luăm cu noi, a plonjat pe burtă și și-a fracturat capul cotului drept și un oscior al palmei stângi! N-ar fi fost atât de grav, însă el este sprijinul meu. Așa că am stat amândoi bubițați de calmante și lucind de unguente antiinflamatoare sub soarele torid de august, încercând să ducem la bun sfârșit călătoria. Aproape mi-am rupt scaunul rulant într-un Galați deteriorat, depresiv și pustiu. Am revăzut Dunărea! Ne-am bucurat de prezența socrului meu și de papa bun, estival...
Patru nopți au trecut ca vântul! Ne regăseam deja întorși pe peronul gării din București. Planul a fost o staționare de 2 nopți, nu 5! "O picătură de apă lasă urmă pe piatră"! De la un pic de greață pe peron, m-am pomenit cu o noapte albă și o criză biliară cu vărsături, febră, smurd, ambulanță, injecții... Numai Dumnezeu știe cum am reușit să mă refac încât să pot urca pe tren, trei zile mai târziu, că atât i-a trebuit CFR-ului să-mi aprobe noua călătorie! Vai de CFR-ul ăsta! Dacă tot am stricat și rezervele de bani cu staționarea în plus la București, mi-am zis să profit și să-mi duc copilul să vadă Herăstrău și Hard Rock Cafe. Let's make the most of it!
Ne-a dus soră-mea cu autobuzul prin București, fiindu-ne ghid turistic. Ne-am plimbat prin parc și am promis să revenim la o dată viitoare, să ne unduim pe lac cu bărcuțele. Apoi restaurantul, wow, super, dar cu prețuri piperate! Fiu-miu a înfulecat un hamburger american și am făcut multe poze și video! Trebuie să revin la peretele dedicat lui MJ!
Ca niște eroi, am ajuns la Timișoara. Radiografiile, tratamentele și paguba financiară nu ne-au mai permis să ne serbăm somptuos cei 15 ani de cununie religioasă, pe 11 septembrie, nunta de cristal, dar n-avea cum să treacă ziua complet neobservată!
În octombrie am rezolvat tranzacțiile. Țac-pac! În decembrie am gătat cu mutatul și o mini renovare. Restul e "can-can"!
Mi-am făcut al optulea buletin! Apartamentul 30! La Galați am casa la 93, la bunica era apartament 12. Mă urmărește cifra 3! Am aflat că cifra 3 e ideală scriitorilor, din punct de vedere numerologic! Chiar am editat 3 cărți în aproape 4 ani în acest apartament. În noiembrie m-am putut ocupa liniștită de editarea celei de șasea cărți, Fulgușor. Este despre hamsterul pe care soțul meu mi l-a dăruit în vară. Am compus în 5 luni 14 poezii dintre care 6 în limba engleză. Imaginile color din carte sunt create cu ajutorul AI. În prefața cărții povestesc despre toate animalele noastre de companie, inclusiv despre Kiitos, husky siberian, prietenul lui tataie. Kiitos ne-a părăsit în noiembrie la vârsta de 14 ani.
Am avut un Crăciun fericit cu familia întregită. Tataie s-a învoit să revină la Timișoara după 15 ani. De Sf. Ștefan ne-am serbat alături de familie și prietenele mele zilele de naștere, eu și Adi - 47, Aaron onomastica.
Puterea pe care o am este de la Dumnezeu, de la îngerul păzitor, de la familia și prietenii mei. Mă înclin și le mulțumesc.
Am închis luna cadourilor cu ceva inedit. Am învățat să fac brazi din sârmă plușată! Pipe cleaner! În caz că nu ați aflat de pe FB, creez ornamente și bijuterii, pe lângă dragostea pentru poezii!
Urare
Vino iarnă în ogradă, / Te aștept cu limonadă, / Tu să fulguiești mai tare /
Pașii mei de dans sub soare, / Soarele cu dinți de gheață / Rumenindu-mă la față, /
Apoi treci pe la ferestre / Și-mi gravează flori măiestre, / Fă-mi rochiță argintată /
Să cutreier lumea toată, / Să las lumii o urare: / Fie binecuvântare, / Sănătate, bucurie, / Toate-n anul nou să-nvie!
La mulți ani, 2026!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)