Sunt sigur că ați observat: cei mai mulți dintre oameni se desprind de prezent pe măsură ce înaintează în vârstă.
Dacă timpul ar fi o pădure, ceea ce s-ar petrece cu noi ar fi că, pe măsură ce ne-am depărta de prima lizieră, cea pe unde am intrat, pe măsură ce am străbate luminișuri și poteci noi, neștiind unde ne vom opri definitiv, capul ni s-ar tot răsuci către spate și, de la un moment dat încolo, am privi tot mai mult către drumul pe care am venit și tot mai puțin înspre misterul care ne așteaptă.
E o formă de protecție și o manifestare a unei spaime firești.
Poate de aceea e bine să încercăm, pe cât posibil, să rămânem cât mai ancorați în prezent și cât mai curioși cu privire la viitor.
Să ne ținem la curent cu ideile noi, cu tehnologia, cu muzica tinerilor, cu filmele curajoase și cărțile proaspete. Să ajutăm viitorul să ne călăuzească. Chestionându-l, testându-l, scormonindu-l, să fim ceva mai pregătiți pentru el.
Din aceste motive, vă propun să ne gândim la cinci tendințe, la cinci proiecții care, în aceste zile, îmi par din ce în ce mai plauzibile. Ele sunt: Îndrăgostirea de A.I.. Capitalismul transcendental. Invidierea robotului. Invazia fantomelor. Nemurire și obediență.
La final am adăugat o problemă despre care încă nu știu dacă le cuprinde pe toate ori dacă e determinată de suma lor. Răspunsul vă aparține.
1. Însoțirea fără soț (generalizarea singurătății plus îndrăgostirea de A.I.).
Așa cum astăzi nu ne putem concepe viețile fără telefon mobil, în viitorul apropiat nu ne vom putea concepe viețile fără un asistent virtual dotat cu inteligență artificială (A.I.), fără o aplicație cu care să conversăm aproape continuu, care să ne răspundă la orice întrebare și să ne inducă iluzia că nu suntem singuri.
Zeci de milioane de oameni conversează deja cu un asemenea asistent, dar ceea ce devine tulburător este că tot mai mulți copii și tineri se îndrăgostesc de acest însoțitor zilnic.
În această relație se produce o antropomorfizare: inconștient, mintea atribuie trăsături omenești entității cu care dialoghează. Pentru că această entitate a ajuns deja la nivelul la care nu doar că răspunde la aproape orice întrebare, dar pare a avea și emoții: umor, deschidere și chiar empatie.
Astfel, cu cât copilul sau adolescentul petrece mai mult timp dialogând cu un asemenea însoțitor virtual, cu atât va trăi mai puternic sentimente de intimitate, fidelitate și atașament față de "el" (sau "ea", în funcție de vocea pe care o alege să-i vorbească).
Consecințe:
a) Exersarea tot mai slabă a memoriei, a "ținerii de minte". Cu cât folosești mai mult un asistent virtual, cu atât nu (te) mai ții de mintea ta, nu te mai bazezi pe ceea ce știi, ci te ții de "mintea" entității care îți livrează răspunsuri.
b) O concurență nedeclarată între asistentul A.I. și oamenii reali din preajmă - familie, prieteni, comunitate. În această competiție, oamenii nu au cum să fie la dispoziția ta (așa cum este entitatea A.I.) și, mai ales, sunt departe de a avea răspunsuri pentru orice întrebare. În plus, asistentul virtual nu te judecă, nu te ceartă și nu se satură niciodată de tine.
c) Risc să spun că, pe termen mediu, îndrăgostirea și atașamentul de acest asistent vor duce la solicitări de parteneriat legal cu o asemenea entitate A.I. (parteneriat "uman-droid"). Ce efecte politice și sociale vor avea aceste solicitări?
2. Economia intenției (capitalism transcendental).
Potrivit unui studiu al universității Harvard, actuala piață digitală, axată pe captarea și vânzarea atenției, se transformă într-o piață a cărei marfă va consta în intențiile pe care ni le dezvăluim în rețea.
Astfel, ceea ce azi numim "economia atenției" e pe cale să devină "economia intenției".
Explicația constă în generalizarea aplicațiilor de tip Large Language Model (LLM). Autorii studiului spun că, în curând, de fiecare dată când vom interacționa cu o instituție sau companie comercială, interfața cu care vom dialoga va fi un asemenea agent LLM. (Cel mai cunoscut exemplu este ChatGPT.)
Ce este intenția? Pe scurt, ciorna unei decizii.
Cum vor deveni intențiile noastre o marfă? Prin faptul că deținătorul de LLM va avea contracte cu tot felul de furnizori al căror interes va fi de a avea acces la deciziile noastre, înainte ca acestea să fie luate.
În prezent, o companie oarecare cumpără de la Google, Facebook sau TikTok spațiu de reclamă, adică acces la atenția noastră, a utilizatorilor de rețele.
În viitorul apropiat, o asemenea companie va cumpăra posibilitatea ca, în dialogul pe care un om oarecare îl va purta cu agentul LLM, acest agent să-i strecoare și propuneri de a-și petrece timpul. De exemplu, omului i se va spune, așa, în treacăt: "Ziceai că ai avea chef să mergi la mall, nu vrei să-ți cumpăr un bilet la filmul X?"
Cu alte cuvinte, partenerii de afaceri ai celui care deține agentul LLM cumpără de la acesta posibilitatea de a le sugera clienților posibile viitoruri: achiziții de obiecte, participări la evenimente, opțiuni electorale etc
Consecințe:
a) Capitalismul pătrunde în conștiință și premerge, într-un fel, acțiunile omului; capitalismul devine transcendental (aprioric): se tranzacționează posibilități, viitoruri inexistente, dorințe nemărturisite.
b) Se dezvoltă o ramură a psihologiei denumită intentonomie: descifrarea intenției unui om în funcție de ceea ce postează pe rețele. Cum va fi folosită ea în scopuri politice sau militare?
c) Un soi de determinism anti-omenesc: nu mai apuci să alegi nimic pe cont propriu, fiindcă A.I.-ul îți bombardează liberul arbitru cu sute de opțiuni atrăgătoare.