Cu prilejul acestei retrospective am observat că în galeria mea foto, lună de lună se adună videoclipuri cu probe de casting, poze cu prieteni, imagini pe care le zăresc când îmi dau timp să respir, videoclipuri cu mine fumând și plângând după lucruri pe care le iau mult prea în serios.
Am început anul găsindu-mi animalul spiritual, într-o vitrină a unui magazin din Olanda. Sunt un dragon, cu mustăți și aripi și coadă și flăcări care țâșnesc ca apa dinlăuntrul meu. Cred că țâșnesc spre toate opreliștile din calea mea, spre conceptul unei monede de schimb, spre minciuni spuse cu lejeritate de oamenii așa de pătați care flutura steaguri albe în fața camerelor de filmat, spre porți deschise care au clădirile baricadate, spre iluzia unui suport pentru tinerii din țară, din lume.
Anul 2025 m-a făcut mai rea, mai rece, deși ceva clocotește în mine, nu vreau să las lumea să-mi strice sufletul cu moneda lor de schimb și cu mima lor care vorbește peste sufletele noastre. Sufletele păsărilor ce încep să zboare - mă simt ca un dragon blocat într-o peșteră din care nu poate ieși. Suflu foc și mă ard, pe mine și pe cei care se află cu mine, nu pot să zbor din ea, n-am monedă să-mi cumpăr libertatea.
Am pierdut multe anul asta, timpul, pe câțiva dintre cei apropiați mei, inclusiv pe mine. Mă simt ca într-un proces elaborat de sinucidere lentă și treptată, o descompunere a minții și corpului meu și nu numai... Cred că totul a pornit cu incapacitatea de a fi liber, de a elimina cu ușurință obstacolele din calea mea, nu-mi dau răbdare deloc și mă biciui des și tare pentru tot felul de nereușite. Am început anul cu gândul " daca mai stau unde sunt, adică o peșteră, mă voi deconecta de la frecvența de radio". Frecvența care îmi șoptește calea. Asta am și făcut ușor, ușor, simt că acum radioul nici nu mai e în priză, cred că eu l-am scos, nu suport celelalte posturi, spun numai minciuni, nu-mi mai găsesc adevărul, am nevoie de oameni care să aibă adevărul cu ei. Dragonii sunt rar întâlniți, e dificil, dar nu imposibil. Am mai întâlnit, foarte bătrâni și singuri, nevăzuți, în peșterile lor, poate lumea va afla de ei când carnea sufletul și ochii lor nu vor mai fi, doar oase, atunci îi vom pune într-un muzeu să fie admirați, iubiți - fărâmele, nu ei.
Libertatea e ca un vis, de-aia am început să dorm și ziua iar când am insomnii și nu dorm cu zilele îmi înmoi pupilele în filme, cărți, melodii și tot felul de alte forme de visare.
Cred că visarea e sursa care ne ține radioul în priză. Un lucru esențial și desconsiderat de majoritate... Închid ochii - anul, luna, aud, timpul nu există, am scris această scrisoare în două zile diferite, eu eram două persoane diferite, aveam alte perspective, alte păreri și puncte cheie pe care îmi doream să le evidențiez. Acum o fac într-un fel în care numai astăzi poate fi scris.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)