Vă mulțumim că sunteți alături de noi în această zi specială. Am ales să sărbătorim alături de oamenii care ne sunt cel mai aproape inimii, deși câteva locuri lipsesc. Eu știți că mă lungesc mai mult de fel, așa că puteți să vă așezați comod. And for those of you who don't understand, i'm sorry, but you should learn romanian.
Aș vrea să încep prin a mulțumi celor datorită cărora suntem astăzi aici. Se spune că nu îți alegi familia, dar nu sunt foarte convinsă. Le mulțumesc părinților mei, care, așa, cu bune și cu rele, au contribuit la cine sunt astăzi și m-au lăsat să fiu o visătoare, o romantică incurabilă. Îi mulțumesc și familiei extinse, unchi, mătuși, verișoare - și verișori, pentru bucuria cu care ne revedem de fiecare dată, pentru primele amintiri "de gașcă", pentru amintirile cu seri târzii la mare, pentru petreceri de revelion, pentru adunări fără un motiv anume, pentru reconcilieri și uși redeschise, pentru că la ei am văzut cum arată prietenia.
Aș vrea să le mulțumesc celor care mi-au devenit părinți, care m-au acceptat ca pe copilul lor și m-au luat sub aripa lor, și care m-au învățat ce înseamnă să lupți pentru iubire. Care, bineînțeles, au venit la pachet cu unchi, mătuși, verișori și surori - o soră mai mare, probabil sora mai mare pe care am cerut-o când aveam 8 ani.
Pe această parte avem prieteni, mai vechi și mai noi, dar la fel de dragi, care și-au câștigat locul în inima mea și care sunt, deja, oricum parte din familie, chiar dacă nu avem legături de sânge.
Nași, dragii noștri nași, care au fost majoretele relației noastre și oameni de care vă doresc tuturor să vă găsiți în viață și de care să vă înconjurați - oameni care să se bucure sincer pentru ce faceți și să vă susțină.
Which is where L and M come in, speaking of cheerleaders. Thank you for the sincerity of your joy.
Iar prietenului meu, logodnicului meu și soțului meu îi mulțumesc în fiecare zi că este alături de mine, iar restul sper că le știe.
Aș vrea însă să vă mărturisesc că există 3 ursitoare datorită cărora am ajuns aici:
M, care atunci când a ajuns S la masă a zis că "are niște treabă" și a plecat, lăsându-ne pe noi doi pentru prima dată singuri.
S, care a înțeles că "mie îmi plac băieții mai mari" era cu direcție, nu o banală generalitate.
Și nu în ultimul rând T, care, înțelegând cât de mult ține S la ea, am înțeles cât de important a fost ca prima noastră întâlnire să fie chiar de ziua ei - iar el să o petreacă cu mine.
Acestea fiind spuse, mulțumim fiecăruia dintre voi că sunteți.
Pentru iubire!
Acestea ar fi fost cuvintele pe care probabil le-aș fi spus... dar nu a fost nevoie. Soțul meu spusese deja toate cuvintele potrivite, iar emoțiile m-au ținut din a deschide gura, așa că doar am ridicat paharul și am zâmbit. Am lăsat oamenii dragi să se bucure de meniul delicios și eu m-am bucurat de ei, pentru prima dată toți laolaltă, și probabil singura dată pentru mult timp de acum înainte.
2025 a fost despre înțelegere și schimbare. Înțelegerea unei noi identități - doamna nu domnișoara, Săcălianu nu Grigore, SacalianU non O, sì sono romena... Un nou început pentru noi, pentru casă, pentru job, pentru mine. Amintiri pe care nu mai știam că le am, oameni pe care mi-era dor să îi mai văd, oameni cu care aș vorbi mai des dacă nu aș fi groaznică la ținut legături la distanță, oameni pe care nu mai am cum să îi mai văd niciodată.
Întrebări care nu mi-au dat pace mi-au împins parcursul de anul ăsta la a năpârli de vechile obiceiuri, așa cum o cerea anul Șarpelui, și cu mult curaj să deschidem noi porți pentru 2026, acest an al Calului - sper un armăsar alb și puternic, sau măcar un cal de munte, nu un ponei zgribulit...
Am învățat multe despre doliu - doliul unei alte vieți, doliul de sine însuși, doliul de oameni care sunt încă în viață și doliul pentru cei care nu mai sunt. Nu știu ce pot să împărtășesc despre asta. Doare, și nu știu ce să fac cu toate sentimentele. Însă mă fac un om "mai mare". Cred.
Trăiesc cu dor. Un dor stins, mocnind, nu pentru că mi-aș dori ca lucrurile să fie altfel, dar... uneori mi-aș dori să pot să le trăiesc pentru o clipă așa "cum ar fi fost dacă...". Un dor de a mă întoarce la mare în vila de la Venus și a adormi pe șezlong în curte pentru că în familie nu erau alți copii cu care să mă joc și toți adulții jucau cărți. Un dor de a mai ieși o dată de la grădiniță când mă aștepta Tataie, un dor de a mai face poze pentru cărticelele de la școală, de a ieși de la balet ca să ne oprim să luam o gogoașă, dor de cafeaua de la dozator luată în pauză pe ascuns, de adunat melci, de pârtia de la Postăvaru și dormit în cort. Mi-e dor să nu mă uit în cont când vine salariul și să nu îmi sincronizez calendarul și să nu aleg furnizorul de curent...
Dar mai mult o să îmi fie dor de zilele în care ne scufundam în ocean și mâncam pe săturate și singura noastră grijă era unde ne așezăm cearceaful pe plajă... o să îmi fie dor de a alege modelul potrivit de gresie și dușul care ne place mai mult și oglinda care merge mai bine, de emoțiile de backstage și adrenalina de ultim moment, de pizza și bowling și bilete câștigate la arcade în duminica de după nuntă, de momentele în care mi-e dor de prietenii mei pentru că îmi sunt atât de dragi...
Am deschis cutia "for future self" pe care am pregătit-o acum 10 ani. "Sper ca persoana pe care o iubești să te iubească la fel de mult, pentru că știu că pui suflet". Mă uit la soțul meu pe canapea și știu că trăiesc viața pe care eu la 16 ani, 6 luni și 17 zile mi-am dorit-o, și nu am nevoie de nimic mai mult.
Și acum topurile:
Cel mai magic loc - Cofete
Cele mai puternice cuvinte - Sì, lo voglio
Cea mai tulburătoare carte - Elena Ferrante, Zilele abandonului
Cea mai recomandată carte - Daniel F. Mihoc, Crivățul
Cel mai bun podcast - Sia's Diaries, 3 episoade (link https://open.spotify.com/episode/3r80WKiclwfx22eBrssRyA)
Cel mai bun spectacol pentru toți - Akram Khan, Chotto Desh / Daniele Cipriani, Boléro Ravel
Cea mai bună mâncare - Pizza
Cel mai minunat soț - Al meu
Cea mai fericită de pe pământ - Eu
Și-am încălecat pe-o șa și v-am zis foarte multe chestii de care nu era nevoie înainte de a galopa către un nou an. Cu drag, mulțumiri și iubire pentru toți cei care au făcut 2025 mai tolerabil - vă iubesc și o să fie mai bine.
Fericire pentru toată lumea și hai să nu plece nimeri supărat.
Grazie per la partecipazione, un abbraccione a tutti.
A presto!
Un caloroso saluto,
dott.ssa Anastasia Sacalianu
(31 decembrie 2025)
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)