Ultimul gambit - Jennifer Lynn Barnes, Storia Books, 2022
Traducere din limba engleză de Alina Marc-Ciulacu
- Ce surpriză! a zis ea și i-a privit pe băieți pe deasupra ochelarilor. Pe de altă parte, mi-am dat în cărțile de tarot în dimineața asta. Mi-a ieșit Roata Norocului, urmată de opt cupe.
A oftat.
- Iar horoscopul zicea ceva despre iertare.
Maxilarul lui Grayson s-a încordat.
- Nu am venit ca să te iertăm.
- Să mă iertați voi pe mine? Gray, scumpule, de ce aș avea nevoie de iertarea cuiva?
Și astea spuse de o femeie care scăpase de acuzații doar pentru că fusese arestată pentru un alt atentat la viața mea decât cel pus la cale de ea.
- La urma urmelor, nu eu v-am aruncat pe voi în stradă, nu-i așa? a continuat Skye și, intrând înapoi în casă, a avut bunăvoința să ne permită să o urmăm.
Grayson o obligase pe Skye să plece din Hawthorne House pentru mine.
- M-am asigurat că ai unde să mergi, a zis el pe un ton aspru.
- Nu eu v-am lăsat pe voi să putreziți în pușcărie, a continuat Skye teatral. Nu v-am obligat să vă căciuliți pe lângă prieteni pentru o consiliere juridică decentă. Să fim serioși. Nu-mi vorbiți voi mie, băieți, despre iertare. Nu eu v-am abandonat pe voi.
Nash a ridicat dintr-o sprânceană.
- Asta e discutabil, nu zici?
- Nash! a zis Skye, apoi a țâțâit. Nu ești un pic cam prea mare să mai ții supărare ca un copil. Tocmai tu ar trebui să înțelegi. Nu sunt făcută să stau locului. Inerția poate omorî o femeie ca mine. E chiar atât de greu de înțeles că mama voastră e și ea o ființă omenească?
Îi putea toca mărunt fără niciun efort. Nici măcar Nash, care avusese ani la dispoziție să treacă peste lipsa de instinct matern a lui Skye, nu era imun.
- Porți un inel, a intervenit Jameson cu o remarcă perspicace.
[...]
Da, se căsătorise cu avocatul ei și, da, el era cu mult mai în vârstă decât ea și, probabil, nu avea să mai facă multă umbră pământului.
- Așadar, dacă nu ați venit să-mi cereți iertare, a zis Skye, privindu-i pe rând pe cei trei băieți ai ei, atunci ce căutați aici?
- Azi a fost livrat un pachet la Hawthorne House, a spus Jameson.
- A, da? a zis Skye, în timp ce își turna un pahar de vin spumant.
Jameson a scos discul din buzunar.
- Știi cumva ce e asta?
Pentru o fracțiune de secundă, Skye a înlemnit. Pupilele i s-au dilatat.
- De unde îl ai? a întrebat ea și s-a apropiat de Jameson să i-l ia din mână, dar acesta a făcut să dispară "moneda", ca un magician.
Skye a recunoscut obiectul. Îmi dădeam seama după nesațul din privirea ei.
- Spune-ne ce e, i-a cerut imperativ Grayson.
Skye și-a întors privirea spre el.
- Întotdeauna ești așa de serios, a murmurat ea și a întins mâna să-i atingă obrazul. Și umbrele din ochii ăștia...
- Skye, i-a atras Jameson atenția, ca să-l lase în pace pe Grayson. Te rog.
- Bune maniere, Jameson? Din partea ta? a zis Skye și a lăsat mâna jos. Să știi că sunt șocată, dar, chiar și așa, nu am cine știe ce să vă spun. N-am mai văzut niciodată chestia asta, de când sunt eu.
I-am ascultat cuvintele cu atenție.
Nu îl mai văzuse niciodată.
- Dar știi ce e, am zis eu.
Skye mi-a susținut privirea câteva secunde, de parcă eram doi jucători care își dau mâna înainte de meci.
[...]
Skye a privit din nou spre Grayson. Dintre toți patru, tot asupra lui avea cea mai mare influență.
- Nu știu prea multe, s-a apărat ea. Știu că marele Tobias Hawthorne m-a supus unui interogatoriu timp de câteva ore când a dispărut, descriindu-mi obiectul iar și iar. Dar nu eu l-am luat.
- Toby l-a luat, am dat eu glas la ceea ce gândeam toți.
Micul meu Toby a fost extrem de furios în vara aia, a spus Skye și a închis ochii și, preț de o clipă, nu a mai părut manipulatoare, periculoasă ori prefăcută. N-am știut niciodată de ce.
Adopția. Minciunile. Păstrarea secretului.
- Până la urmă, scumpul meu frățior a fugit și a luat chestia asta ca dar de despărțire. Socotind după cum a reacționat tata, Toby și-a ales de minune răzbunarea. Să obții o asemenea reacție de la cineva cu mijloacele tatălui meu? a zis Skye și a deschis ochii. Trebuie să fie ceva de mare preț.
- Să mergi la Jackson. Instrucțiunile lăsate de Toby mamei mele mi-au răsunat în minte. Știi ce am lăsat acolo. Știi cât valorează.
- Nu-l ai pe Toby, a trecut Jameson la subiect. Așa-i?
- Admiți că fratele meu trăiește? a zis Skye cu șiretenie.
Ar putea vinde presei orice i-am spune.
- Răspunde la întrebare, i-a cerut Grayson.
- Nu prea pot spune că vă mai am pe vreunul dintre voi, nu-i așa? Nici pe Toby, nici pe voi, băieți.
Skye mai că dădea impresia că e îndurerată, numai că strălucirea din ochii ei era un pic prea tăioasă.
- Pe bune acum, de ce anume mă acuzați, Grayson? a zis ea și a sorbit din pahar. Vă purtați de parc-aș fi un monstru.
Vorbea tot tare și limpede, dar cu o anumită intensitate în voce. Pentru prima dată distingeam o asemănare între ea și fiii ei, dar mai ales între ea și Jameson.
- Și, vedeți voi, tot ce mi-am dorit în viața asta a fost să fiu iubită.
Am avut dintr-odată senzația că ăsta era adevărul lui Skye, așa cum îl vedea ea.
- Dar, cu cât mai mare nevoie aveam de iubire, cu cât mai mult tânjeam după ea, cu atât mai indiferentă era lumea. Cu atât mai indiferenți erau părinții mei. Tații voștri. Și chiar voi, băieții mei.
Skye ne spusese odată lui Jameson și mie că părăsea bărbații după ce rămânea însărcinată ca un test. Dacă o voiau cu adevărat, ar fi venit după ea.
Dar niciunul nu a făcut-o.
- Noi te-am iubit, a zis Nash într-un fel care m-a făcut să mă gândesc la băiețelul care fusese cândva. Erai mama noastră. Cum am fi putut să nu te iubim?
- Asta mi-am zis de fiecare dată când am rămas însărcinată, a spus Skye și ochii i-au strălucit. Dar niciunul dintre voi nu a rămas multă vreme al meu. Indiferent ce aș fi făcut, toți ați fost ai bunicului vostru în primul rând și abia în al doilea ai mei.
A mai sorbit o înghițitură, iar vocea i-a devenit mai trufașă.
- Tăticul nu m-a socotit niciodată cu adevărat o jucătoare în marele joc, așa că am făcut și eu ce-am putut. I-am dăruit moștenitori, a zis ea și a ridicat ușor din umeri. Deci mi-am terminat treaba.
- Chiar te aștepți să credem că ești gata să capitulezi? a întrebat-o Jameson.
- Scumpule, nu-mi pasă ce credeți voi. Dar aș prefera să domnesc în propriul regat decât să mă mulțumesc cu firimituri dintr-al lui.
- Deci renunți pur și simplu la tot? am zis, holbându-mă la Skye Hawthorne, în încercarea de a dibui adevărul. La Hawthorne House? La moștenirea lăsată de tatăl tău?
- Știi care e adevărata diferență dintre milioane și miliarde, Ava? m-a întrebat Skye. Pentru că, la un moment dat, nu mai e vorba de bani.
- E vorba despre putere, a răsunat lângă mine vocea lui Grayson.
Skye a ridicat paharul spre el.
- Chiar ai fi fost un moștenitor minunat.
- Deci așa stă treaba? a întrebat Nash, privind în jur, prin holul imens. Asta e regatul tău acum?
- De ce nu? a răspuns Skye cu voioșie. Tăticul oricum nu m-a considerat niciodată un jucător puternic.
A dat din nou delicat din umeri.
- De ce să fiu o dezamăgire?
Acest citat este din a treia carte din seria Jocurile moștenirii. Acest volum este preferatul meu din această colecție deoarece reușește să transmită tensiunea, modul de gândire al personajelor și felul în care relațiile se rup. Observăm cum îți pierzi încrederea în apropiați și cum, ulterior, reușești să te apropii din nou de ei și să îți pui viața și averea în pericol pentru prieteni și familie. Cartea arată cum răzbunările pot apărea după mai multe generații. În acest citat este evidențiată tema responsabilității personale. Skye nu și-a îngrijit copiii, iar aceștia, după ce ea a încercat să o omoare pe moștenitoare, au exilat-o și au lipsit-o de toate bunurile pe care le avea. Bani, casă, tot.
Romanul este mai valoros și mai relevant deoarece este recent și modern. Limbajul este actual. Temele sunt clare. Familie, putere, alegere personală. Acest fragment permite discuții despre relații toxice și moștenire emoțională, fără a ieși din cadrul literar.
