Oare sunt mai înțeleaptă? E greu de spus.
Mai înțelegătoare? Mi-ar plăcea să cred.
Mai răbdătoare? Din păcate, nu.
Mai aventuroasă?
"Câte puțin din toate" e puțin penibil, deși recunosc că în 2025 am devenit mai okay cu ideea de a fi penibil. Mulți oameni frumoși care au avut idei noi au părut penibili la început. Frica de penibil este frica pe care îmi doresc cel mai mult să o înving.
Nu știu dacă sunt mai mult sau mai puțin într-un anumit mod. Dar mă simt mai mult eu, orice ar însemna asta. Și cred că trebuie să conteze la ceva. Sau?
Meseria asta de actor și orașul New York mă întreabă constant cine sunt.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Păi, eu sunt eu. Nu?
Pot s-o și dovedesc.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Măi, lăsați-mă în pace puțin.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Dragă, dar unde ne grăbim așa???
Bine.
Cine ești azi?
Ah. Așa da.
*
Timp trece repede. Eu trag de el. Timp se opune. Eu insist. Timp încetinește puțin - într-o sală de repetiție, într-o convorbire telefonică, într-un sărut înainte de culcare.
Timp, fii blând.
N-am chef.
Timp, te rog eu mult. Îți cumpăr o ciocolată.
Nu-mi place ciocolata.
Nici mie, dar mă gândeam că tu ești genul căruia îi place ciocolata.
Nu.
Bine. Ce zici de niște Twizzlers?
...
Alo?
Se pare că nu.
*
Am trăit în Statele Unite în anul 2025, ca în ultimii zece ani ai vieții mele. Nu aș avea timp să spun tot ce am de spus în legătură cu situația politică, socială și economică din această țară (și din lume) și nici nu am încredere că aș spune-o mai bine decât alți oameni care au spus-o atât de bine până acum, dar un singur lucru e foarte important de menționat. Oamenii care luptă împotriva fascismului, împotriva corupției, împotriva sistemelor care vor să fure drepturile oamenilor, împotriva stagiilor târzii ale capitalismului (în care ne aflăm în acest moment și care ne omoară!) sunt un exemplu și o inspirație pentru mine. În fiecare zi caut să am mai mult curaj de a vorbi, de a lupta, de a fi cine sunt în fața unui sistem care mă pune în pericol și pe mine și pe prietenii mei și comunitățile din care fac parte și pe noi toți.
*
În ianuarie, am sărbătorit noul an, prieteni, câini.
În februarie, am predat două workshop-uri la MCC Theater, unul dintre cele mai mari teatre Off-Broadway din New York (unde au lucrat Sigourney Weaver, Marisa Tomei, Keri Russell, Michael C. Hall, Chloë Grace Moretz, Nick Jonas etc.). Emoții mari, dar a mers bine. M-au invitat să predau din nou în 2026.
În martie, am început să lucrez la Tenement Museum. Este un muzeu care spune poveștile imigranților, migranților și refugiaților care au locuit în Lower East Side, Manhattan între anii 1850 și 1970. Mă împlinește acest job. Cu fiecare familie despre care învăț, cu fiecare sămânță pe care o plantez în mințile vizitatorilor, cu fiecare mit despre imigranți pe care îl distrug, mă simt din ce în ce mai senină.
Tot în martie, am jucat în The Exit Interview, scris de Steve Wangh, ca parte dintr-o serie aniversară a muncii lui de-o viață. Mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit. M-a mișcat profund această întâlnire.
În aprilie, am primit o finanțare pentru spectacolul ExtraO1dinary Aliens! de Carolina Do, un spectacol în care am jucat în septembrie 2024 și pe care am vrut să îl readuc la viață în 2025.
În mai, am vizitat Colorado.
În iunie, am organizat a treia ediție a Et Alia Lab, un workshop de dezvoltare pentru piese noi pe care compania mea de teatru și cu mine îl oferim scriitoarelor tinere.
În iulie, am filmat un videoclip pentru piesa Guayasamín (texture) a lui Evan Crommett și Kaylee Shahira.
În septembrie, am jucat în cel mai mare spectacol de teatru al companiei mele, Et Alia. S-a numit Blood Orange de Abigail Duclos, și a avut un succes imens. Puteți citi un review aici.
Tot în septembrie, un lungmetraj în care am jucat, Jet Lag in Summer, regizat de Kunao Yan, a avut premiera mondială la renumitul Pingyao International Film Festival. Am fost invitată să merg în China pentru el, dar aveam un spectacol de făcut...
În octombrie, am călătorit în Portugalia să îmi văd una dintre cele mai bune prietene căsătorindu-se.
În noiembrie, am jucat în ExtraO1dinary Aliens! și am lansat videoclipul piesei Guayasamín (texture). Îl puteți vedea aici.
În decembrie, am vizitat Arizona și mi-am cunoscut socrii.
Bun, hai cu 2026.
*
Ce am citit / văzut (și mi-a plăcut):
Teatru:
English, regizat de Knud Adams
At The Barricades, regizat de Federica Borlenghi
Trophy Boys, regizat de Danya Taymor
Oedipus, regizat de Robert Icke
Un tramvai numit dorință, regizat de Andrei Huțuleac
Filme:
Sinners, regizat de Ryan Coogler
Bugonia, regizat de Yorgos Lanthimos
The Endless Trench, regizat de Jon Garaño, Aitor Arregi și Jose Mari Goenaga
Riefenstahl, regizat de Andres Veiel
28 Years Later, regizat de Danny Boyle
Eddington, regizat de Ari Aster
Seriale:
Mare of Easttown, scris de Brad Ingelsby
Pluribus, scris de Vince Gilligan
Cărți:
Patriot de Alexei Navalny
Olga Dies Dreaming de Xochitl Gonzalez
Intermezzo de Sally Rooney
Becoming Eve de Abby Chava Stein
A Woman Is No Man de Etaf Rum
Killing Commendatore de Haruki Murakami
Beautiful Country de Qian Julie Wang.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)