Trăiau într-o țară tip Master and Servant, unde domnea un fel de Policy of Truth, dar toți preferau să Enjoy the Silence. Atunci, Love, In Itself era considerată A Question of Lust și conducea la Blasphemous Rumours. Era A Question of Time să ajungi la Condemnation. Când au realizat că ei Just Can't Get Enough din ce viața le-ar putea da, au zis: It's No Good să trăim așa și s-au revoltat. După 35 de ani se întrebau încă Where's the Revolution. Și atunci, al țării Personal Jesus le-a zis: I Feel You. Dream On.
Alina Nedelcu
Vecinii mei. Curte mare, în care locuiau multe familii. Case boierești de modă veche. În inima orașului, acum zonă rău famată, pe lângă piață. Copiii de pe stradă formaseră mici găști, conduse de ăi mai bronzați. Curtea lor era centru de operațiuni, ascunziș de gabori și depozit de obiecte așa-zis pierdute. Cea mică, Irina, bătăioasă foc. Nu se sfia să spargă geamuri și să șterpelească portofele. Într-o zi, mi-a bușit ușa de perete la frizerie, a deșertat mărunțiș pe masă și mi-a fredonat puțin din Personal Jesus.
Gabi Lupu
Hesus își trase cămașa cu dungi subțiri albastre peste tricoul mulat care îi definea mușchii lucrați. Se admira în oglinda din baie în toată splendoarea, în timp ce blugii strâmți îi scoteau în evidență posteriorul ușor bombat. Simțea chiloții negri, mulați pe corp, cum îi turteau bărbăția; noroc cu șoseta flaușată care îi mărea protuberanța. Moare fetili după mini, se alintă el. Bunica Aglaia deschise ușa cu putere. Ci faci, e triabă la porci, lasă curvăsăria și treci la rânit, nu mai iești la Spania.
