e rugăciunea. Cu buzunarele smerite pân-la pământ să ceri de la domnul mare și multă milă: Doamne miluiește, iartă și păzește pe cel aflat la răscruce, drum lung și grija altuia. Cu cădelnița tămâiezi interiorul, cu pămătuful aghesmuiești exteriorul, închini de patru ori bot-amin, eșapament-amin, oglinzi dreapta-stânga, amin-amin, apoi îndemni pe nefericit, ca unul care are, să dea și la ăl de n-are. Vorba aia, cere și ți se va da, căci nu banul, ci merțanul te face fericit. Și dacă ai mai multe, devii preafericit.
Daniela Toader
Patru pași. Mă opresc într-o ușă de stejar. O deschid încet, să nu trezesc toată casa. Cinci pași spre stânga, intru în baie, dau cu apă pe față, frec dinții cu pastă de dinți, aplic o cremă hidratantă. Șapte pași spre stânga, în bucătărie e frig. Îmi fac o cafea, deschid ușa de la terasa din spatele casei, hrănesc pisicile de exterior. Afară e ger, în bucătărie e normal să fie frig. Zece pași înapoi, aleg o carte la întâmplare, mă arunc în primul fotoliu și capitol după capitol, zâmbesc, în sfârșit, fericită.
David Brescan
trecea prin curtea unchiului care îi cerea mereu să învețe. În picioarele goale, Gică sări gardul și se strecură printre cei câțiva copaci. Ocoli magazia și sperie câteva găini. Ai terminat la matematică? se auzi dinspre casă. Gică își luă avânt și sări peste gârla ce îl mai despărțea de maidanul din marginea satului. Scăpat de primejdia înmulțirii cu șapte, scoase din sân mingea din păr de cal, o lovi din fugă și alergă după ea prin vale, peste câmpuri, pe maidane, până în America la Cupa Mondială din '94.
