Eugène Viollet-le-Duc, articolul "Escalier" din Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siècle (B. Bance, 1861, vol. 5, pp. 287-331):
"Les architectes, devenus très-habiles traceurs-géomètres dès la fin du XIII siècle, trouvaient dans la composition des escaliers un sujet propre à développer leur savoir, à exciter leur imagination. Leur système de construction, leur style d'architecture se prêtait merveilleusement à l'emploi de combinaisons compliquées, savantes, et empreintes d'une grande liberté"; "D'une nécessité de construction ces architectes ont fait ici, comme partout, un motif de décoration"; "de toutes les parties de la construction des édifices ou maisons particulières, l'escalier est celle qui demande le plus d'adresse et d'étude, surtout lorsque, comme il arrivait souvent dans les villes et même les habitations seigneuriales du moyen îge, on manquait de place"; "Lorsqu'on voulait fermer d'un coup toutes les portes des étages, il suffisait de faire faire un quart de cercle au cylindre en tournant le noyau sur son axe. Ces portes se trouvaient donc masquées [...] et les personnes qui l'auraient franchi pour pénétrer dans les appartements, trouvant une muraille en face les ouvertures pratiquées dans le cylindre, ne pouvaient deviner la place des portes véritables correspondant à ces ouvertures lorsque l'escalier était remis à sa place. Un simple arrêt posé par les habitants sur l'un des paliers empêchait de faire pivoter cette vis. C'était là un moyen sûr d'éviter les importuns".
{"Arhitecții, care au devenit foarte pricepuți desenatori-geometri încă de la sfîrșitul secolului al XIII-lea, găseau în compunerea scărilor un subiect potrivit pentru a-și dezvolta cunoștințele și a-și stimula imaginația. Sistemul lor de construcție și stilul lor arhitectural se pretau de minune utilizării combinațiilor complicate, savante, și marcate de o mare libertate"; "Dintr-o necesitate de construcție, acești arhitecți au făcut aici, ca pretutindeni, un motiv decorativ"; "dintre toate părțile construcției clădirilor sau a caselor particulare, scara este cea care necesită cea mai mare îndemînare și și cel mai mult studiu, mai ales atunci cînd, așa cum se întîmpla adesea în orașele și chiar în locuințele senioriale din Evul Mediu, lipsea spațiul"; "Cînd se dorea închiderea simultană a tuturor ușilor de la etaje, era suficient să se facă un sfert de cerc cu cilindrul, rotind miezul pe axul său. Astfel, aceste uși erau ascunse [...] și persoanele care ar fi intrat pentru a pătrunde în apartamente, găsind un perete în fața deschiderilor practicate în cilindru, nu puteau ghici locul ușilor reale corespunzătoare acestor deschideri atunci cînd scara era pusă la locul ei. Un simplu opritor pus de locuitori pe unul dintre paliere împiedica rotirea acestui șurub. Era un mijloc sigur de a evita intrușii".}
Economie de spațiu, nevoie de apărare, scara ca armă, ca dispozitiv defensiv: nebunie. Virtute constructiv-defensivă a scării.
Ar trebui, poate, să regăsim această nebunie barocă a scării. Să reîncepem să construim, cu toate puterile imaginației, scări. Care să ne apere, ca oameni-scară între etajele și nivelurile lumii, și pentru a re-materializa, astfel, și Pămîntul, și Cerul: capetele scării.
Contra-scara contra scalei.
Scările nu sunt date, trebuie inventate și fabricate.
(Re)construcția de scări ne va reda puterile fanteziei și ale priceperii. Altfel spus, o parte din, o scară, o (meta-)punte către tehnica pe care am pierdut-o, din care ne-am întrerupt.
Post scriptum; ésprit d'escalier: idei de pe urmă, de reținut)
A. Neapărat, făcînd legătura cu traducerea: Turnul Babel ca hybris, ca scară fără trepte, turnurile ca scări fără trepte, construcții-ascensor, acces direct în gol, căci oricum Dumnezeu nu poate fi ajuns - astfel -, și nu dărîmă El Turnul, ci îl lasă să cadă, să se prăbușească, îi retrage sau nu-i acordă grația, harul, nu-l "grațiază".
Turnul = pivotul gol al scării-elice (ascendentă; construcția elicopter, cu decolare verticală). Turnul ca materializare, ca "umplere" a pivotului gol al scării elicoidale.
Or, traducerea în același timp post-Babel și anti-Babel înseamnă tocmai scară cu trepte, apropiere treptată.
Turn - macro-scară.
B. Mihai Pienescu îmi dă dreptate, despre dubla situație (contradictorie) a scării în contemporaneitate. Astfel, pe de o parte, scările, considerate, pe bună dreptate (Arpad Zachi), cele mai periculoase, într-o casă, alături de baie, sunt retrase de la intrare și păstrate doar la/ca ieșire de urgență, pentru evacuare. Dar, pe de altă parte, ecologic, lifturile sunt considerate energivore, deci scările încep să reintre în grații ca bune ca fitness și pentru economie. Alberti (citat de Pienescu): o construcție este cu atît mai bună cu cît are mai puține scări.
Azi, scările devin rampe: continuare a drumului, fără trepte. Altfel de păstrare a scării, dar fără trepte.
C. Scări infinite, fără oprire.
D. Eu mă tem de scări doar la coborîre, pe scări cea mai sigură e urcarea: poate pentru că vezi aproape, nu departe (punctul de fugă).
Dar toate scările sunt vertiginoase și prezintă pericol de accidentare, mortală chiar.
A'. Așa cum, astăzi, evităm traducerea, la fel evităm și scările, adică treptele, treptatul. O lume fără scări, fără trepte, fără traducere: numai turnuri.
Aștept, din nou, re-dărîmarea (iluziei) Babel. Și poate că tocmai aceasta e deconstrucția, traducerea, renașterea treptelor.
Contra-scara.
"Les architectes, devenus très-habiles traceurs-géomètres dès la fin du XIII siècle, trouvaient dans la composition des escaliers un sujet propre à développer leur savoir, à exciter leur imagination. Leur système de construction, leur style d'architecture se prêtait merveilleusement à l'emploi de combinaisons compliquées, savantes, et empreintes d'une grande liberté"; "D'une nécessité de construction ces architectes ont fait ici, comme partout, un motif de décoration"; "de toutes les parties de la construction des édifices ou maisons particulières, l'escalier est celle qui demande le plus d'adresse et d'étude, surtout lorsque, comme il arrivait souvent dans les villes et même les habitations seigneuriales du moyen îge, on manquait de place"; "Lorsqu'on voulait fermer d'un coup toutes les portes des étages, il suffisait de faire faire un quart de cercle au cylindre en tournant le noyau sur son axe. Ces portes se trouvaient donc masquées [...] et les personnes qui l'auraient franchi pour pénétrer dans les appartements, trouvant une muraille en face les ouvertures pratiquées dans le cylindre, ne pouvaient deviner la place des portes véritables correspondant à ces ouvertures lorsque l'escalier était remis à sa place. Un simple arrêt posé par les habitants sur l'un des paliers empêchait de faire pivoter cette vis. C'était là un moyen sûr d'éviter les importuns".
{"Arhitecții, care au devenit foarte pricepuți desenatori-geometri încă de la sfîrșitul secolului al XIII-lea, găseau în compunerea scărilor un subiect potrivit pentru a-și dezvolta cunoștințele și a-și stimula imaginația. Sistemul lor de construcție și stilul lor arhitectural se pretau de minune utilizării combinațiilor complicate, savante, și marcate de o mare libertate"; "Dintr-o necesitate de construcție, acești arhitecți au făcut aici, ca pretutindeni, un motiv decorativ"; "dintre toate părțile construcției clădirilor sau a caselor particulare, scara este cea care necesită cea mai mare îndemînare și și cel mai mult studiu, mai ales atunci cînd, așa cum se întîmpla adesea în orașele și chiar în locuințele senioriale din Evul Mediu, lipsea spațiul"; "Cînd se dorea închiderea simultană a tuturor ușilor de la etaje, era suficient să se facă un sfert de cerc cu cilindrul, rotind miezul pe axul său. Astfel, aceste uși erau ascunse [...] și persoanele care ar fi intrat pentru a pătrunde în apartamente, găsind un perete în fața deschiderilor practicate în cilindru, nu puteau ghici locul ușilor reale corespunzătoare acestor deschideri atunci cînd scara era pusă la locul ei. Un simplu opritor pus de locuitori pe unul dintre paliere împiedica rotirea acestui șurub. Era un mijloc sigur de a evita intrușii".}
Economie de spațiu, nevoie de apărare, scara ca armă, ca dispozitiv defensiv: nebunie. Virtute constructiv-defensivă a scării.
Ar trebui, poate, să regăsim această nebunie barocă a scării. Să reîncepem să construim, cu toate puterile imaginației, scări. Care să ne apere, ca oameni-scară între etajele și nivelurile lumii, și pentru a re-materializa, astfel, și Pămîntul, și Cerul: capetele scării.
Contra-scara contra scalei.
Scările nu sunt date, trebuie inventate și fabricate.
(Re)construcția de scări ne va reda puterile fanteziei și ale priceperii. Altfel spus, o parte din, o scară, o (meta-)punte către tehnica pe care am pierdut-o, din care ne-am întrerupt.
Post scriptum; ésprit d'escalier: idei de pe urmă, de reținut)
A. Neapărat, făcînd legătura cu traducerea: Turnul Babel ca hybris, ca scară fără trepte, turnurile ca scări fără trepte, construcții-ascensor, acces direct în gol, căci oricum Dumnezeu nu poate fi ajuns - astfel -, și nu dărîmă El Turnul, ci îl lasă să cadă, să se prăbușească, îi retrage sau nu-i acordă grația, harul, nu-l "grațiază".
Turnul = pivotul gol al scării-elice (ascendentă; construcția elicopter, cu decolare verticală). Turnul ca materializare, ca "umplere" a pivotului gol al scării elicoidale.
Or, traducerea în același timp post-Babel și anti-Babel înseamnă tocmai scară cu trepte, apropiere treptată.
Turn - macro-scară.
B. Mihai Pienescu îmi dă dreptate, despre dubla situație (contradictorie) a scării în contemporaneitate. Astfel, pe de o parte, scările, considerate, pe bună dreptate (Arpad Zachi), cele mai periculoase, într-o casă, alături de baie, sunt retrase de la intrare și păstrate doar la/ca ieșire de urgență, pentru evacuare. Dar, pe de altă parte, ecologic, lifturile sunt considerate energivore, deci scările încep să reintre în grații ca bune ca fitness și pentru economie. Alberti (citat de Pienescu): o construcție este cu atît mai bună cu cît are mai puține scări.
Azi, scările devin rampe: continuare a drumului, fără trepte. Altfel de păstrare a scării, dar fără trepte.
C. Scări infinite, fără oprire.
D. Eu mă tem de scări doar la coborîre, pe scări cea mai sigură e urcarea: poate pentru că vezi aproape, nu departe (punctul de fugă).
Dar toate scările sunt vertiginoase și prezintă pericol de accidentare, mortală chiar.
A'. Așa cum, astăzi, evităm traducerea, la fel evităm și scările, adică treptele, treptatul. O lume fără scări, fără trepte, fără traducere: numai turnuri.
Aștept, din nou, re-dărîmarea (iluziei) Babel. Și poate că tocmai aceasta e deconstrucția, traducerea, renașterea treptelor.
Contra-scara.