Am din nou timp și motiv
Chiar dacă nu-i distractiv,
Să privesc retrospectiv.
Dar uitatul înapoi
Declanșează un război
De emoții, judecăți...
Haide s-o luăm pe bucăți.
Am cântat din nou, normal,
Niciodată nu-i banal.
Și nici timpul nu-i pierdut
Să mai faci înc-un debut!
Un rol nou, operă nouă,
Câștigate amândouă
Cu studiu și cu efort,
O cireașă pe un tort!
Cu aceasta ocaziune,
M-am oprit un pic (minune!)
Și m-am întrebat în mine
Ce-i mai bine pentru sine:
Să muncesc cu insistență
Depășind orice prudență?
Sau s-o las mai moale-ndată:
Odihnită... și blazată?
Tot mă gândesc, cum să zic...
Nu poți sta, făcând nimic!
Mai pe față, mai subtil,
Tot încerci să fii util.
Artistic e ideal!
Să creezi, să fii pe val,
Să simți că inima-n tine
Vrea să fac-un pic de bine...
Și așa, în paranteză
Și ca un fel de sinteză,
Mi-a adus numitul val
Și un merit cultural.
Ordinul de cavaler
Care-i un fel de reper
În cultura românească!
(Cine-l are, să-i trăiască!)
Am cântat și-n Festival
Oedip, cel proverbial!
Enescu aici arată
Opera lui preferată.
Prin urmare nu am stat
Nici măcar de-un...
scărpinat.
Am predat, am jurizat,
Și-apoi iarăși am cântat.
Între timp am mai și scris,
Doar puțin și doar concis.
Nu a fost prea des real
Acest pas în lateral.
Sunt tentată să m-opresc
Din orice, să mă gândesc
Ce e de fapt existența,
Care îi este esența.
Și vorbind despre esență
Ajungi la inteligență,
Vorba cheie e: reală!
Nu cea artificială.
Eu la artă mă refer.
Adevărul e reper,
Și emoția umană!
Fără, suntem toți în pană!
Cine vrea perfecțiune
Să mănânce niște alune
Și să se mai uite-odată!
E banală și e plată!
Și banalul e frumos
Când e calm si sănătos
Ritual între cei dragi
Când de brăcinari te tragi!
Să poți exista în pace,
Nu să tremuri, ca pe ace,
Că vine războiu-acuși
Și te strânge între... uși.
Este clar că de ast-dat
M-am pus pe filozofat!
Semn bun, fără doar și poate.
Măcar de-aș avea dreptate...
Cred că-i de la avioane.
Am zburat, de milioane.
Eu și vesta de salvare
Ne-ntrecem, care pe care!
Revenind la plugușor
Strig aho, dar mai ușor,
Mai timid și mai sfios
Și-apoi tac și m-așez jos.
Dar o urare voi face:
Să ne dea Domnul doar pace!
Sănătate cât se poate,
Că-i mai bună decât toate.
Și să trecem pe aici
Calmi, căci suntem toți furnici.
Hărnicuți să fim ca ele,
Să ne ferim de belele,
Să fim buni și generoși,
Să știm că suntem frumoși,
Să muncim cu drag, pe bani!
La anul și la mulți ani!
La Ateneu / În Corsica, în juriu la un concurs internațional de canto
La Nisa pe Promenade des Anglais / La primirea decorației Meritul Cultural în grad de cavaler la Viena
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)