Am banii pe trei pensii, un coșciug natur, o cruce de marmură aproape albă și un costum negru, care e ca nou. Îl cumpărasem eu pentru mama, dar a zis că ne blestemă și ne bântuie noapte de noapte în somn, dacă o îmbrăcăm cu el. Așa că i-am luat altul: verde, cu fustă creață, nasturi roșii, pătrați și buzunare cusute. Numai vecina știe de el și ar putea să mă dea de gol, dar nu se simte prea bine și cred că o s-o mierlească înaintea mea. Ăsta stres ce-l mai am, că-n rest, am tot ce-mi trebuie.
Elena Fermuș
Nu dădeam semne de ducă, dar după ce-am făcut 70 de ani, oho, acum două decenii și ceva, mi-am pregătit toate cele pentru când va să mor. Haine, prosoape, farfurii. Bașca loc de veci la Săpânța și cruce cu numele-mi pe ea. Evident, însoțit de-un citat: Aș fi vrut eu ficțiune, dar moartea îmi fu pe bune. Ba chiar am arvunit și vreo trei popi, dar, rând pe rând, s-au dus în lumea drepților toți trei. De bătrânețe. Și-acuma mă bate gându' să bat palma cu un student la teologie. Pentru liniștea mea.
Toni Mirică
Am văzut doar iubire. Îndrăgostiți care și-au legat promisiunile de mine. Mi-au crestat inițiale în scoarță, El și Ea, iubiri de-o vară sau promisiuni cât viața. Am ținut adăpost pentru secrete, pentru regrete, pentru bătăi de inimă împrumutate unul altuia. N-am doar un inel, am 99. Verile m-au ars, furtunile mi-au spus să nu mă tem. Am pierdut ramuri, dar am câștigat cer. Și din înalt, când o fi să mă gârbovesc la pământ, m-aș face scrisoare. Să mă ia vântul și să mă cadă la picioarele cuiva care se simte singur.
