M-au denumit șurub cu cap hexagonal. Piesa cea mai importantă a brațului pivotant. Eram manevrat cu o cheie tubulară, dar nu de oricine, doar maistrul avea marea onoare de a mă învârti. În fiecare dimineață eu eram prioritatea. Dar și sticla cu licoarea bahică era printre preferințele lui. Mâna tremura, cheia nu-mi mai prindea bine muchiile, mă lovea, mă ștemuia, până când frumosul meu hexagon s-a strâmbat într-un disc. Când i-a ricoșat ciocanul, și a spart sticla de rachiu a strigat cu năduf: nit te fac.
Radu Gramatovici
Am zâmbit. A zâmbit și ea. Despre ce, am început, dar ea s-a uitat la mine cu privirea aceea și atunci m-am oprit. A zâmbit. Am zâmbit și eu. Voisem să fac o glumă deocheată, dar ea-și dăduse seama imediat. Știa dinainte ce aveam să spun. Și eu știam cum avea să-mi răspundă. Ne știam gândurile unul altuia și asta era extrem de reconfortant. Toată viața visasem să găsesc pe cineva cu care să mă înțeleg atât de bine. Achiziția unei roboate antrenate pe mintea mea fusese cea mai bună decizie pe care o luasem vreodată.
Dan Banu
Scosese apă din fântâna aceea mereu. Apucă roata c-o mână și găleata cu alta și o lăsă să alunece ușor. Apoi privi înspre adânc și încremeni. Pe fundul apei plutea Mia, fata care dispăruse cu un an în urmă. Atunci și-a pierdut capul. Acesta s-a prăvălit pe lângă pietre și a căzut lângă cel al Miei. Era frumoasă Mia și avea buzele umede. A simțit că-l trec toate apele. A sărutat-o apăsat iar ea i-a mușcat buzele. Când a venit Alupraștie piedica roții era scoasă și găleata plutea goală între lumi.
