Companionii zilelor în acest an, multe zile, unele cu viață mai puțină - la birou - altele cu mai multă - au fost evenimentele culturale, vernisajele, teatrele, cărțile, concertele, fotografiile, călătoriile, unii - puțini - prieteni.
Anul a debutat cu aniversarea Poetului Ion Mureșan de care mă leagă o veche prietenie, așa cum mi-a scris pe pagina de titlu a volumului aniversar POEME lansat cu această ocazie la Editura Școala Ardeleană, în colecția Antologii. Ziua Culturii Naționale am punctat-o la Muzeul de Artă din Cluj la vernisajul Oanei Năstăsache, o personală care includea toate lucrările realizate în perioada 2017-2024, decupaje geometrice cromatice care esențializează experiența vizuală a privitorului. La fel de frumoasă și caligrafia artistei care îmi dăruiește o carte poștală însemnată olograf.
Luna următoare particip la personala lui Csuri Baci, venerabilul domn Ștefan Kancsura, unde discutăm despre țestoasa maratonistă, metaforă vizuală care mi se potrivește de minune.
O nouă expoziție remarcabilă are loc la Galeria Biju unde expune Botond Gagyi, curator Geza Daboczi. Lucrările sale figurative neo-expresionist abstracte vorbesc despre lumea spirituală, o lume dincolo de materialul mundan, în care artistul își exprimă trăirile. Tot o lume în care lumina pătrunde la suprafața conștiinței trăiesc și la Muzeul MINA, prima mea experiența muzeală imersivă de new art, urmată de descoperirea multisenzorială a muzicii de cameră pe proiecții Van Gogh și lumina lumânărilor.
La Galeria Meron Horea expune talentatul artist hiper-realist Sebastian Nasta, într-un spațiu modificat special pentru această expoziție iar vernisajul are loc în prezentarea artistului Deliric, care propune un text curatorial adaptat mesajului pictural. Copleșit de zarva lumii, să nu fug, să mă abțin; de e liniște-n detalii și-ți permiți să dai zoom in. Arta are acest rol de a face liniște în tine și în mijlocul tumultului și al ritmului vieții să te oprești și să te uiți la detalii, să te bucuri de frumos iar apoi să te concentrezi pe ceea ce se întâmplă în interiorul tău.
Văd spectacolul I Am the Wind a lui Jon Fosse la Teatrul Maghiar de Stat. Meditez la sens, semnificație, direcție, speranță.
Vara debutează la Muzeul de Artă din Cluj cu expoziția pictorului Iurie Cojocaru, Unghiul Drept. Este o expoziție plină de culoare și, din nou, plină de lumină căreia artistul îi conferă valoare escatologică. Și apoi, în sfârșit la Sibiu, la FITS. Mulțumesc. Vizitez catacombele Mănăstirii Ursulinelor, apoi expozițiile Muzeului de Artă Contemporană, inclusiv Felix Aftene, iar apoi Reszegh Botond, în podul Brukenthalului; expoziția aniversară Maitec. Spectacole: Flamenco fusion, Concert de muzică bizantină Maria Coman, Violoncelul, Radio Nostalgia, Nijinski - Agonie și extaz cu Răzvan Mazilu, Origin - Scapino Ballet Rotterdam sub egida JTI. Mă impresionează Ierbarul lui Radu Afrim. Stravinski, Pasărea de foc - Teatrul de Balet Sibiu. Desigur, ediția stă sub întunecatului atac împotriva Israelului, și astfel sunt anulate spectacolele Pâine din cer de Noa Wertheim, compania VERTIGO și Directors' cut - Best of Kibbutz Dance al Company de Rami Be'er.
Urmează Marea. Vizitez Eforie Nord și implicit Techirghiolul într-o lungă plimbare pe jos. Stranietatea peisajului singuratic este amplificată de releul de pe malul lacului. Îmi priește plaja largă, aproape pustie. Mă refugiez spre limitele stațiunii și evit pe cât posibil centrul acesteia. Înainte de plecare nu ratez reinaugurata bijuterie ArtNouveau de pe faleza Constanței - Cazinoul. Era o zi frumoasă de vară, cu lumini și umbre împletindu-se prin edificiu și pătrunzând voios prin sticlele colorate.
Voiajul de toamnă mă duce în comunitatea valenciană. Este o escapadă mai degrabă culinară însă descopăr locuri pline de tihnă, liniște și lumină: Castellon de la Plana, Grau de Castello, les Palmes, Benicassim, Oropessa del Mar.
Toamna târziu particip la Iași la conferința interdisciplinară CS LEWIS, organizată de Facultatea de Litere a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași în colaborare cu organizația Kindred Spirits Iași. Îl întâlnesc aici pe Malcolm Guite, probabil cel mai important poet britanic în viață.
Are loc la Palatul Culturii din Iași premiera mondială a piesei de teatru coregrafic imersiv Rody's Hunger, inspirat de prima traducere în limba română a cărții lui CS Lewis, Narnia - Leul, vrăjitoarea și garderoba, 1993, Editura Hyperion Chișinău și Editura Junimea din Iași, traducător Rodica Albu (azi profesor emerit) și ilustrator Val Munteanu. Participă la spectacol Joy-Anna Gooch din Marea Britanie, Rebbeca Rodgers din Australia și Kennedy Junior Muntanga din Zambia (artist dansator care a colaborat inclusiv cu Akram Khan), pe orchestrația muzicală originală a lui Chris Mitchell. Vizitez și Biblioteca Universității Tehnice Gheorghe Asachi, votată în 2015 ca cea mai frumoasă bibliotecă veche funcțională din lume. Interesul vine în mod firesc după ce, la mijloc de noiembrie, am reușit să văd în sfârșit Batthyaneumul din Alba Iulia, edificiul baroc de maximă importanță care adăpostește aproximativ 600 de incunabule printre care și Codex Aureusul lui Carol cel Mare (evangheliile Matei și Marcu, celelalte două fiind în biblioteca din Vatican).
Pentru sfârșit de an menționez expoziția artistei Celina Cordoș Whispers of Form la Meron Gallery cu lucrări ce înfățișează frânturi de intimitate din spațiul personal al vieții de zi cu zi, scene monocrome învăluite în lumini estompate, uneori nuanțele de albastru dându-le aura unor clipe înghețate.
Artistul suprarealist contemporan Ovidiu Avram își prezintă noua colecție în cadrul spațiului Revae, lucrări care ilustrează perfect o lume fantastică precum cele din Dune sau Star Wars.
Dintre cărțile pe care le-am citit anul acesta aș aminti: Continentele ascunse de Grigore Hagiu și Execuțiile lui Aurel Pantea (la categoria poezii), Libelula de Doina Gecse-Borgovan, Ultraviolență de Bogdan Coșa și Mă găsești când vrei de Lavinia Braniște (proză românească), Astfel de lucruri mărunte și A treia lumină de Claire Keegan (proza internațională) și albumul Quand je peins, je sais que je vais mourir! al lui Bogdan Vlăduță (la categoria artă).
Uitându-mă peste acest an cred că a avut un început întunecos, destul de pesimist, dar a beneficiat de o răzbunare, adică de o luminare și clarificare pe parcurs. Norii s-au retras și a rămas mai multă lumină.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2025 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2025), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2025. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)