Glas vibrant, temperament puternic, Nelly Miricioiu a polarizat atenţia sutelor de spectatori prezenţi în Studioul "Mihail Jora" al Radiodifuziunii la deschiderea celei de-a doua părţi a stagiunii, strălucind în fruntea unei distribuţii aşa cum sunt convinsă că şi-ar dori şi Opera bucureşteană.
Evenimentul artistic generat în fiecare lună ianuarie de câţiva ani buni încoace de Formaţiile Muzicale Radio, la ideea directorului acestora, Nicolae Costin, opera în concert - întotdeauna titluri care nu se joacă la Bucureşti - a sunat şi de această dată remarcabil, avantajul incontestabil cu care se porneşte din start fiind calitatea Orchestrei Naţionale Radio. De această dată sub experimentata baghetă a dirijorului german Gerd Schaller, orchestra a asigurat un acompaniament plin de căldură, susţinut, extrem de prezent, bine nuanţat în funcţie de dinamica personajelor solistice, completat ca întotdeauna la superlativ de evoluţia Corului Academic Radio, care dovedeşte de fiecare dată că la această oră rămâne unul dintre cele mai valoroase ansambluri de gen din ţară.
Contextul solistic în care a fost plasată Nelly Miricioiu a fost extrem de valoros, importantul rol al Prinţesei de Bouillon, rivala eroinei principale, susţinut de mezzo-soprana Gabriela Popescu, oferindu-i acesteia posibilitatea de a-şi pune în valoare culorile vocii şi temperamentul, de asemenea foarte puternic. Rolul principal masculin a fost susţinut de un tânăr tenor italian aflat în ascensiune, Mauro Pagano, aflat pentru prima oară la Bucureşti, invitarea lui fiind o bună alegere în condiţiile lipsei acute de tenori de care suferă opera românească la ora actuală. Perfect convingător, ca de obicei, Pompei Hărăşteanu în rolul Principelui de Bouillon, baritonul Eduard Tumagian evoluând şi el în rolul Michonnet la standardele la care ne-a obişnuit.
Revenind la evoluţia sopranei Nelly Miricioiu, experienţa ei căpătată într-un repertoriu extins ce cuprinde rolurile principale din opere de la Maria Stuarda, Anna Bolena sau Roberto Devereux de Donizetti, la Tosca de Puccini sau Traviata de Verdi, se simte de la primul până la ultimul sunet pe care îl "rosteşte" pe scenă. Debutul ei la Scala în rolul Adriana Lecouvreur a avut loc în stagiunea 2000-2001, o altă apariţie apreciată în acest rol, de această dată în concert, având loc la Amsterdam, în 2006. În continuare, prezenţa pe scenele de concert a cântăreţilor care reuşesc să impresioneze atât prin voce, cât şi prin talentul dramatic - mai ales în genul de operă în concert - reprezintă o raritate. De aceea, încântarea publicului a fost deosebită având şansa de a admira o garnitură de solişti care au fost convingători şi ca actori, nu doar în postura de cântăreţi.
Dintre toţi, aşa cum de altfel lăsa de aşteptat şi rolul, Nelly Miricioiu a demostrat o adevărată virtuozitate în ceea ce priveşte coerenţa şi susţinerea discursului dramatic, inflexiunile glasului şi logica frazării muzicale găsind o continuare firească în mimică şi sugestia limbajului corporal. Fără să exagereze părăsind specificul versiunii de concert, Nelly Miricioiu a reuşit să ne facă să ne imaginăm perfect trăsăturile eroinei sale.
Notă: Acest articol apare şi în Ziarul de duminică, 25.01.2008-01-19 p. 7, Concert